ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3555/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 august 2007

reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pârâtele SC B.L.T.I. SA și SC C.I. SRL

Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

contractului de leasing din 17 februarie 2006 pentru dol, să se constate

intervenită rezoluțiunea acestui contract pentru neîndeplinirea culpabilă a

obligațiilor contractuale, să se dispună repunerea părților în situația

anterioară contractului, să fie obligată pârâta, găsită în culpă, la plata

sumei de 40.985,52 lei cu titlu de avans, rata de leasing, penalități și 686,88

lei contravaloare asigurare.

În susținerea pretențiilor

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC B.L.T.I. SA contractul de

leasing financiar din 2006 prin care pârâta în calitate de finanțator, s-a

obligat să acorde utilizatorului posesia și folosința asupra autoturismului, în

schimbul unor rate de leasing pe care utilizatorul s-a obligat a le achita

lunar finanțatorului, în condițiile stabilite în capitolul IV din contract.

Totodată s-a prevăzut și dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpărarea

autoturismului la sfârșitul perioadei de leasing, de a prelungi contractul de

leasing sau de a renunța la bunul respectiv în condițiile prevăzute în contract

la capitolul V.

Reclamanta a învederat că

pârâta a încălcat condițiile prevăzute în capitolul II lit. a) din contract,

conform cărora s-a obligat să încheie cu privire la autoturismul sus menționat

un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, și să

întocmească toate operațiunile vamale la sosirea autoturismului în vama Cluj,

să păstreze vehiculul la sediul societății, să informeze pe utilizator asupra

datei când poate fi ridicat.

Constatând că în timp ce

plătește garanția, asigurarea și ratele de leasing, autoturismul nu i-a fost

livrat, a contactat direct furnizorul autoturismului respectiv pârâta SC C.I.

SRL Timișoara, dar aceasta i-a adus la cunoștință faptul că nu poate livra

autoturismul menționat în contractul de leasing propunând înlocuirea acestuia

cu unul asemănător.

În aceste condiții

reclamanta i-a comunicat pârâtei SC B.L.T.I. SA hotărârea de a sista plata

ratelor de leasing datorită nepredării autoturismului, dar aceasta a executat

biletele la ordin care garantau plata fiecărei rate de leasing.

Prin apărările făcute

pârâta, societate de leasing a arătat că nu are nicio obligație de livrare a

bunului, că și-a îndeplinit obligația de a achita bunul pentru ca acesta să îi

fie livrat utilizatorului cât mai repede cu putință.

Tribunalul comercial Cluj,

prin sentința nr. 6495 din 20 decembrie 2007 a admis acțiunea a dispus

rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâte și

constată nulitatea absolută a contractului de leasing financiar din 2007

obligând pârâta SC B.L.T.I. SA să-i restituie reclamantei suma de 42.751,22 ron

cu dobânda comercială aferentă.

S-a respins totodată

excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC B.L.T.I. SA.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că urmare încheierii contractului de leasing

livrarea autoturismului îi revenea furnizorului, respectiv terței persoane SC

C.I. SRL, contractul de furnizare materializat într-un contract distinct face

parte integrantă din contractul de leasing împrejurare menționată în mod expres

în contractul încheiat între finanțator și utilizator la data de 17 februarie

2006.

Din cuprinsul lit. b) al

aceleiași reglementări s-a instituit un mandat special în favoarea

utilizatorului în sensul că finanțatorul este exonerat de răspundere dacă bunul

ce face obiectul contractului nu era livrat utilizatorului, iar finanțatorul

recunoaște dreptul utilizatorului la acțiunea directă împotriva furnizorului în

cazul privind livrarea autoturismului.

Instanța de fond a mai

reținut că, finanțatorul a achitat furnizorului prețul autoturismului, și că

deși contractul de vânzare - cumpărare nu s-a încheiat în formă scrisă este

certă încheierea convenției între cele două pârâte, bunul fiind individual

determinat fiind încheiat și contract de asigurare a autovehiculului utilizat

în leasing.

În privința excepției lipsei

calității procesuale acțiune invocată de pârâta SC B.L.T.I. SA cu privire la

rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare instanța a procedat la

respingerea acesteia, în considerarea prevederilor art. 12 lit. a) din O.G. nr.

51/1997 actualizată potrivit cărora utilizatorul are dreptul la acțiune directă

asupra furnizorului în cazul reclamanților privitoare la livrarea, calitatea,

existența tehnică, serviciul.

Acest drept a fost conferit

utilizatorului și în clauzele contractului de leasing.

Raportat la aceste

dispoziții, instanța de fond a apreciat că reclamanta având calitate procesuală

activă și întrucât contractul de vânzare - cumpărare este unul sinalagmatic

constatând ca fiind întrunite în cauză cerințele art. 1020, art. 1021 C. civ.

s-a dispus rezoluțiunea acestui contract întrucât furnizorul SC C.I. SRL nu

și-a îndeplinit obligația de livrare a autoturismului.

Urmare admiterii acestui

capăt de cerere și ținând cont de efectul principal al rezoluțiunii care constă

în desființarea contractului de vânzare-cumpărare atât pentru trecut cât și

pentru viitor, instanța a apreciat că între cele două contracte există

interdependență întrucât contractul de leasing s-a încheiat între reclamanta și

pârâta SC B.L.T.I. SA cu scopul pentru prima din părți de a deține posesia și

folosința autovehiculului individualizat în schimbul plății în favoarea

autovehiculului individualizat în schimbul plății în favoarea finanțatorului a

unei plăți periodice denumită rată de leasing.

În baza acestor considerente

instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing

încheiat cu obligația să restituie utilizatorului suma avansată cu dobânda

legală aplicabilă în materie comercială.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel pârâta SC B.L.T.I. SA criticând modul în care s-au interpretat

dispozițiile O.G. nr. 51/1997, care dă dreptul utilizatorului la acțiune

directă asupra furnizorului, în calitate de finanțator este partea cea mai

prejudiciată.

Un alt motiv de apel invocat

de către reclamantă vizează faptul că prima instanță a aplicat greșit legea,

stabilind răspunderea solidară a furnizorului cu finanțatorul în condițiile în

care în forma actuală a O.G. nr. 51/1997 nu se instituie răspunderea solidară a

finanțatorului cu furnizorului bunului.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 77 din 4

aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că excepția lipsei calității procesuale

active a fost corect respinsă întrucât prin voința părților contractului de

leasing s-a recunoscut dreptul de a acționa direct împotriva furnizorului (vânzătorului)

iar pe de altă parte calitatea procesuală activă a reclamantei este

fundamentată pe un interes și anume admisibilitatea și admiterea cererilor

subsidiar pentru anularea contractului de leasing.

Chiar dacă în actuala

reglementare O.G. nr. 51/1997 nu instituie răspunderea solidară a

finanțatorului cu furnizorul bunului, nu se poate face abstracție de faptul

existenței unei operațiuni tripartite, leasingul creând obligații tuturor

părților implicate și anume furnizorul, finanțatorul și utilizatorul ce derivă

pe de o parte din contractul de vânzare - cumpărare încheiat între furnizor și

societatea de leasing precum și din contractul de leasing propriu.

A mai reținut instanța de

control judiciar că apelanta nu și-a respectat obligațiile ce decurgeau din

contractul asumat și care nu poate conține prevederi contrare dispozițiilor art.

9 din O.G. nr. 51/1997 cel puțin sub două aspecte: nu a încheiat în formă

scrisă contractul de vânzare - cumpărare cu furnizorul și nu „îi garantează

utilizatorului folosința liniștită a bunului” atâta timp cât nici până în prezent

acest bun nu i-a fost predat utilizatorului.

Cu petiția înregistrată la

data de 5 mai 2008 pârâta SC B.L.T.I. SA a declarat recurs împotriva soluției

instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se critică faptul că

interpretând greșit dispozițiile art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 s-a

respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - intimate și

a extins posibilitatea acordată de lege utilizatorului de a acționa direct

împotriva furnizorului respectiv celui care i-a conferit mandatul și de a cere

rezoluțiunea unui contract în care nu a fost parte contractantă.

De asemenea consideră că în

speță nu sunt aplicabile excepțiile de la relativitatea efectelor contractului,

contractul de leasing având o reglementare specială excepțiile de la

dispozițiile art. 973 C. civ. nefiind aplicabile.

Nu s-a avut în vedere că

partea cea mai prejudiciată a fost finanțatorul care a achitat integral prețul

bunului către furnizor și trebuie să restituie creditul către banca

refinanțatoare împreună cu dobânzile aferente.

Recurenta consideră că este

eronată și interpretarea dată dispozițiilor legale privind răspunderea solidară

a finanțatorului cu furnizorul bunului în condițiile în care legea nu cere

încheierea în formă scrisă a contractului cu furnizorul.

De asemenea, cu privire la

liniștita folosință a bunului finanțatorul și-a asumat această obligație prin

contractul de leasing însă după predarea bunului de către furnizor.

Recursul este nefondat.

În examinarea criticilor

formulate de recurentă trebuie avut în vedere faptul că aceasta a recunoscut

situația de fapt reținută de instanța de fond, după cum nu a contestat

întrunirea condițiilor privind rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare

încheiat între finanțator și furnizor și nici nu a combătut soluția nulității

contractului de leasing pentru lipsa cauzei.

Criticile privind soluția de

respingere a excepției lipsei calității procesuale active nu poate fi primită

având în vedere că reclamanta – intimată promovând acțiunea pentru rezoluțiunea

vânzării nu a făcut decât să se prevaleze de dreptul recunoscut de lege precum

și de contractul de leasing de a acționa împotriva furnizorului.

Instanța de apel a făcut o

interpretare corectă a dispozițiilor legale respectiv art. 12 lit. a) din O.G. nr.

51/1997, nefiind în discuție un caz de extindere a posibilității conferite de

această normă legală, și nici de exercitarea unui mandat din partea

finanțatorului.

În speță nu se poate reține

că obligația de restituire a sumelor încasate în baza contractului de leasing

ar fi întemeiată pe răspunderea contractuală, restituirea impunându-se în

condițiile unei plăți nedatorate ca urmare a constatării nulității contractului

de leasing.

Cu privire la constatarea

răspunderii solidare a finanțatorului cu furnizorul, nu se poate reține această

critică, întrucât intimata – reclamantă nu și-a întemeiat pretențiile pe

răspunderea contractuală, și nu s-a pus în discuție culpa finanțatorului în

neexecutarea contractului de vânzare - cumpărare.

Nu poate fi primită nici

susținerea referitoare la inaplicabilitatea excepției de la relativitatea

efectelor contractului, întrucât tinde să cenzureze o interpretare teoretică

reținută din oficiu de instanța de apel având un caracter secundar în

argumentarea soluției de respingere a apelului.

În aceste condiții Înalta

Curte reține că hotărârea pronunțată este în concordanță cu dispozițiile legale

privind leasingul financiar, iar în considerarea dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Cheltuielile de judecată

solicitate de recurentă, nu pot fi acordate întrucât prin înscrisurile depuse

respectiv facturi și ordine de plată nu se face dovada că sumele respective au

fost efectiv achitate de client.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC B.L.T.I. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 77/A/2008

din 4 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2008.