ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3555/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 august 2007 reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pârâtele SC B.L.T.I. SA și SC C.I. SRL Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de leasing din 17 februarie 2006 pentru dol, să se constate intervenită rezoluțiunea acestui contract pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale, să se dispună repunerea părților în situația anterioară contractului, să fie obligată pârâta, găsită în culpă, la plata sumei de 40.985,52 lei cu titlu de avans, rata de leasing, penalități și 686,88 lei contravaloare asigurare.

În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC B.L.T.I. SA contractul de leasing financiar din 2006 prin care pârâta în calitate de finanțator, s-a obligat să acorde utilizatorului posesia și folosința asupra autoturismului, în schimbul unor rate de leasing pe care utilizatorul s-a obligat a le achita lunar finanțatorului, în condițiile stabilite în capitolul IV din contract.

Totodată s-a prevăzut și dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpărarea autoturismului la sfârșitul perioadei de leasing, de a prelungi contractul de leasing sau de a renunța la bunul respectiv în condițiile prevăzute în contract la capitolul V. Reclamanta a învederat că pârâta a încălcat condițiile prevăzute în capitolul II lit. a) din contract, conform cărora s-a obligat să încheie cu privire la autoturismul sus menționat un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, și să întocmească toate operațiunile vamale la sosirea autoturismului în vama Cluj, să păstreze vehiculul la sediul societății, să informeze pe utilizator asupra datei când poate fi ridicat. Constatând că în timp ce plătește garanția, asigurarea și ratele de leasing, autoturismul nu i-a fost livrat, a contactat direct furnizorul autoturismului respectiv pârâta SC C.I.

SRL Timișoara, dar aceasta i-a adus la cunoștință faptul că nu poate livra autoturismul menționat în contractul de leasing propunând înlocuirea acestuia cu unul asemănător. În aceste condiții reclamanta i-a comunicat pârâtei SC B.L.T.I. SA hotărârea de a sista plata ratelor de leasing datorită nepredării autoturismului, dar aceasta a executat biletele la ordin care garantau plata fiecărei rate de leasing. Prin apărările făcute pârâta, societate de leasing a arătat că nu are nicio obligație de livrare a bunului, că și-a îndeplinit obligația de a achita bunul pentru ca acesta să îi fie livrat utilizatorului cât mai repede cu putință. Tribunalul comercial Cluj, prin sentința nr. 6495 din 20 decembrie 2007 a admis acțiunea a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâte și constată nulitatea absolută a contractului de leasing financiar din 2007 obligând pârâta SC B.L.T.I.

SA să-i restituie reclamantei suma de 42.751,22 ron cu dobânda comercială aferentă. S-a respins totodată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC B.L.T.I. SA. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că urmare încheierii contractului de leasing livrarea autoturismului îi revenea furnizorului, respectiv terței persoane SC C.I. SRL, contractul de furnizare materializat într-un contract distinct face parte integrantă din contractul de leasing împrejurare menționată în mod expres în contractul încheiat între finanțator și utilizator la data de 17 februarie 2006. Din cuprinsul lit. b) al aceleiași reglementări s-a instituit un mandat special în favoarea utilizatorului în sensul că finanțatorul este exonerat de răspundere dacă bunul ce face obiectul contractului nu era livrat utilizatorului, iar finanțatorul recunoaște dreptul utilizatorului la acțiunea directă împotriva furnizorului în cazul privind livrarea autoturismului.

Instanța de fond a mai reținut că, finanțatorul a achitat furnizorului prețul autoturismului, și că deși contractul de vânzare - cumpărare nu s-a încheiat în formă scrisă este certă încheierea convenției între cele două pârâte, bunul fiind individual determinat fiind încheiat și contract de asigurare a autovehiculului utilizat în leasing. În privința excepției lipsei calității procesuale acțiune invocată de pârâta SC B.L.T.I. SA cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare instanța a procedat la respingerea acesteia, în considerarea prevederilor art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 actualizată potrivit cărora utilizatorul are dreptul la acțiune directă asupra furnizorului în cazul reclamanților privitoare la livrarea, calitatea, existența tehnică, serviciul.

Acest drept a fost conferit utilizatorului și în clauzele contractului de leasing. Raportat la aceste dispoziții, instanța de fond a apreciat că reclamanta având calitate procesuală activă și întrucât contractul de vânzare - cumpărare este unul sinalagmatic constatând ca fiind întrunite în cauză cerințele art. 1020, art. 1021 C. civ. s-a dispus rezoluțiunea acestui contract întrucât furnizorul SC C.I. SRL nu și-a îndeplinit obligația de livrare a autoturismului. Urmare admiterii acestui capăt de cerere și ținând cont de efectul principal al rezoluțiunii care constă în desființarea contractului de vânzare-cumpărare atât pentru trecut cât și pentru viitor, instanța a apreciat că între cele două contracte există interdependență întrucât contractul de leasing s-a încheiat între reclamanta și pârâta SC B.L.T.I.

SA cu scopul pentru prima din părți de a deține posesia și folosința autovehiculului individualizat în schimbul plății în favoarea autovehiculului individualizat în schimbul plății în favoarea finanțatorului a unei plăți periodice denumită rată de leasing. În baza acestor considerente instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing încheiat cu obligația să restituie utilizatorului suma avansată cu dobânda legală aplicabilă în materie comercială. Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta SC B.L.T.I. SA criticând modul în care s-au interpretat dispozițiile O.G. nr. 51/1997, care dă dreptul utilizatorului la acțiune directă asupra furnizorului, în calitate de finanțator este partea cea mai prejudiciată.

Un alt motiv de apel invocat de către reclamantă vizează faptul că prima instanță a aplicat greșit legea, stabilind răspunderea solidară a furnizorului cu finanțatorul în condițiile în care în forma actuală a O.G. nr. 51/1997 nu se instituie răspunderea solidară a finanțatorului cu furnizorului bunului. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 77 din 4 aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a fost corect respinsă întrucât prin voința părților contractului de leasing s-a recunoscut dreptul de a acționa direct împotriva furnizorului (vânzătorului) iar pe de altă parte calitatea procesuală activă a reclamantei este fundamentată pe un interes și anume admisibilitatea și admiterea cererilor subsidiar pentru anularea contractului de leasing.

Chiar dacă în actuala reglementare O.G. nr. 51/1997 nu instituie răspunderea solidară a finanțatorului cu furnizorul bunului, nu se poate face abstracție de faptul existenței unei operațiuni tripartite, leasingul creând obligații tuturor părților implicate și anume furnizorul, finanțatorul și utilizatorul ce derivă pe de o parte din contractul de vânzare - cumpărare încheiat între furnizor și societatea de leasing precum și din contractul de leasing propriu. A mai reținut instanța de control judiciar că apelanta nu și-a respectat obligațiile ce decurgeau din contractul asumat și care nu poate conține prevederi contrare dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 51/1997 cel puțin sub două aspecte: nu a încheiat în formă scrisă contractul de vânzare - cumpărare cu furnizorul și nu „îi garantează utilizatorului folosința liniștită a bunului” atâta timp cât nici până în prezent acest bun nu i-a fost predat utilizatorului.

Cu petiția înregistrată la data de 5 mai 2008 pârâta SC B.L.T.I. SA a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se critică faptul că interpretând greșit dispozițiile art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - intimate și a extins posibilitatea acordată de lege utilizatorului de a acționa direct împotriva furnizorului respectiv celui care i-a conferit mandatul și de a cere rezoluțiunea unui contract în care nu a fost parte contractantă. De asemenea consideră că în speță nu sunt aplicabile excepțiile de la relativitatea efectelor contractului, contractul de leasing având o reglementare specială excepțiile de la dispozițiile art. 973 C. civ.

nefiind aplicabile. Nu s-a avut în vedere că partea cea mai prejudiciată a fost finanțatorul care a achitat integral prețul bunului către furnizor și trebuie să restituie creditul către banca refinanțatoare împreună cu dobânzile aferente. Recurenta consideră că este eronată și interpretarea dată dispozițiilor legale privind răspunderea solidară a finanțatorului cu furnizorul bunului în condițiile în care legea nu cere încheierea în formă scrisă a contractului cu furnizorul. De asemenea, cu privire la liniștita folosință a bunului finanțatorul și-a asumat această obligație prin contractul de leasing însă după predarea bunului de către furnizor. Recursul este nefondat.

În examinarea criticilor formulate de recurentă trebuie avut în vedere faptul că aceasta a recunoscut situația de fapt reținută de instanța de fond, după cum nu a contestat întrunirea condițiilor privind rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între finanțator și furnizor și nici nu a combătut soluția nulității contractului de leasing pentru lipsa cauzei. Criticile privind soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active nu poate fi primită având în vedere că reclamanta – intimată promovând acțiunea pentru rezoluțiunea vânzării nu a făcut decât să se prevaleze de dreptul recunoscut de lege precum și de contractul de leasing de a acționa împotriva furnizorului.

Instanța de apel a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor legale respectiv art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997, nefiind în discuție un caz de extindere a posibilității conferite de această normă legală, și nici de exercitarea unui mandat din partea finanțatorului. În speță nu se poate reține că obligația de restituire a sumelor încasate în baza contractului de leasing ar fi întemeiată pe răspunderea contractuală, restituirea impunându-se în condițiile unei plăți nedatorate ca urmare a constatării nulității contractului de leasing. Cu privire la constatarea răspunderii solidare a finanțatorului cu furnizorul, nu se poate reține această critică, întrucât intimata – reclamantă nu și-a întemeiat pretențiile pe răspunderea contractuală, și nu s-a pus în discuție culpa finanțatorului în neexecutarea contractului de vânzare - cumpărare.

Nu poate fi primită nici susținerea referitoare la inaplicabilitatea excepției de la relativitatea efectelor contractului, întrucât tinde să cenzureze o interpretare teoretică reținută din oficiu de instanța de apel având un caracter secundar în argumentarea soluției de respingere a apelului. În aceste condiții Înalta Curte reține că hotărârea pronunțată este în concordanță cu dispozițiile legale privind leasingul financiar, iar în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat. Cheltuielile de judecată solicitate de recurentă, nu pot fi acordate întrucât prin înscrisurile depuse respectiv facturi și ordine de plată nu se face dovada că sumele respective au fost efectiv achitate de client.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.L.T.I. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 77/A/2008 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.