ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1928/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița Năsăud sub nr. 2801/112/2009, reclamanta

SC F.C. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC R.L.I. SA, solicitând

instanței să dispună obligarea pârâtei la întocmirea

documentației necesare în vederea transferului dreptului de proprietate

asupra autoturismului ce face obiectul Contractului nr. 16873 din 19 ianuarie

2006, către reclamanta în calitate de utilizator, având în vedere că

autoturismul a fost achitat integral.

Prin Sentința

civilă nr. 545 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul

Bistrița Năsăud a fost admisă acțiunea formulată

de reclamanta SC F.C. SRL, în contradictoriu cu SC R.L.I. SA București,

aceasta fiind obligată să întocmească documentația

necesară în vederea transferului dreptului de proprietate în favoarea

reclamantei asupra autoturismului ce formează obiectul contractului de

leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006.

În motivarea

sentinței, instanța de fond a reținut că între reclamanta

în calitate de utilizator și pârâta în calitate de finanțator s-a

încheiat Contractul de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 având

ca obiect un autoturism marca Toyota Land Cruiser.

Conform art. 10 din

contract dreptul de proprietate se transferă de la finanțator la

utilizator numai în urma plății ultimei rate și a valorii

reziduale.

Reclamanta a achitat

sumele solicitate de pârâtă prin notificarea nr. 48725 din 10 aprilie

2008, încasarea sumelor de către finanțator nefiind contestată.

Pârâta a refuzat

să întocmească documentația necesară pentru transferul

dreptului de proprietate asupra autovehiculului, cu motivarea că

reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a achita ratele de leasing

dintr-un alt contract de leasing financiar.

Instanța a

apreciat față de dispozițiile art. 10 din Contractul nr. 16873

din 19 ianuarie 2006 că pârâta este în culpă pentru neîndeplinirea

documentației necesare pentru transferul dreptului de proprietate asupra

autoturismului în condițiile în care și-a însușit sumele

reprezentând prețul integral al autoturismului.

Efectele neexecutării

Contractului nr. 16874/2006 nu se pot extinde asupra Contractului nr. 16873 din

19 ianuarie 2006, pârâta având dreptul să recupereze atât bunul cât

și restul ratelor neachitate de debitor.

Prin Decizia nr. 147

din 21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admis

apelul formulat de pârâta SC R.L.I. SA București împotriva Sentinței nr.

545 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița

Năsăud și în consecință cererea formulată de

reclamanta SC F.C. SRL a fost respinsă ca nefondată.

În motivarea deciziei

pronunțate, Curtea de Apel a apreciat că instanța de fond a dat

o greșită interpretare a clauzelor contractului încheiat de

părți fără să țină cont de art. 5.4 din Condițiile

generale care prevede expres că în cazul în care utilizatorul a încheiat

cu finanțatorul mai multe contracte de leasing financiar,

finanțatorul va fi îndreptățit să impute orice plată

efectuată de utilizator asupra oricărei creanțe exigibile

rezultând din oricare dintre contracte.

Ca urmare, reclamanta

nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale ce îi

reveneau cu privire la plata integrală a ratelor și a valorii

reziduale, astfel că solicitarea sa de a obliga pârâta la întocmirea

documentației necesare în vederea transferului dreptului de proprietate

asupra autoturismului ce formează obiectul Contractului de leasing nr. 16873

din 19 ianuarie 2006, este neîntemeiată.

Împotriva Deciziei

civile nr. 147 din 21 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj a formulat recurs reclamanta SC F.C. SRL Rodna prin lichidator judiciar U.

IPUR, solicitând admiterea recursului, moificarea deciziei recurate, în sensul

respingerii apelului formulat împotriva Sentinței nr. 545 din 18 mai 2010.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. recurenta arată în esență că în mod

greșit s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 5.4 din

contractul de leasing financiar în condițiile în care s-a achitat întreaga

sumă solicitată de pârâtă care nu a formulat la rândul său

o cerere reconvențională pentru a putea fi analizat și cel de-al

doilea contract.

Intimata pârâta SC SC

R.L.I. SA București a formulat întâmpinare prin care a solicitat în

esență respingerea recursului ca nefondat având în vedere

dispozițiile art. 5.4 din contractul de leasing financiar încheiat de

părți.

Analizând decizia

recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept

invocat, se constată că recursul este fondat.

Astfel, recurenta

reclamantă în calitate de utilizator a încheiat cu intimata pârâtă în

calitate de finanțator Contractul de leasing financiar nr. 16873 din 19

ianuarie 2006 având ca obiect un autoturism Toyota Land Cruiser

Potrivit art. 10 din

contract, la sfârșitul duratei de leasing transmiterea dreptului de

proprietate de la utilizator la finanțator urma să opereze numai în

urma plății ultimei rate și a valorii reziduale.

Prin notificarea nr. 48725

din 10 aprilie 2008 intimata pârâtă a comunicat reclamantei intenția

de reziliere a contractelor dacă nu achită sumele datorate, iar prin

notificarea de vânzare nr. 51131 din 15 iulie 2009 pârâta a precizat cuantumul

sumelor datorate stabilind că utilizatorul datorează în baza Contractului

de leasing nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, suma de 5932,42 RON (TVA inclus) reprezentând

factura emisă plus 2051,56 Euro.

Întreaga sumă

solicitată de finanțator inclusiv valoarea reziduală a fost

achitată de utilizator fapt ce rezultă din ordinele de plată

aflate la dosar fond.

În condițiile în

care întreaga sumă datorată în baza Contractului de leasing financiar

nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 a fost achitată la solicitarea

finanțatorului, suma încastă fără obiecțiuni, devin

aplicabile dispozițiile art. 10 din contractul de leasing încheiat de

părți.

Este adevărat

că la art. 5.4 din Condițiile generale la contract s-a prevăzut

dreptul finanțatorului ca în cazul în care are încheiate mai multe

contracte cu același utilizator să-și impute orice plată

facturată asupra oricărei creanțe rezultând din oricare contract

dar utilizatorul a achitat ratele, valoarea reziduală, taxele vamale pentru

Contractul nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 fără ca finanțatorul

să comunice modul de imputare al plății și fără

să conteste că sumele au fost achitate în baza contractului în

discuție.

Ca urmare în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Contractul de leasing

financiar nr. din 19 ianuarie 2006 aspect reținut corect de instanța

de fond și nu dispozițiile art. 5.4 din Condițiile generale de leasing

financiar ținând cont de faptul că utilizatorul a achitat toate

sumele solicitate de finanțator și necontestate de acesta.

Pentru considerentele

expuse Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304

pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul formulat de reclamanta SC F.C. SRL

Rodna prin administrator judiciar U. IPURL, va modifica Decizia nr. 147 din 21

octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, și va respinge apelul formulat de

SC R.L.I. SA București împotriva Sentinței civile nr. 545 din 18 mai

2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de reclamanta SC F.C. SRL Rodna prin administrator judiciar U. IPURL

Rodna împotriva Deciziei civile nr. 147 din 21 octombrie 2010 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul

formulat de SC R.L.I. SA București împotriva Sentinței civile nr. 545

din 18 mai 2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o

menține.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 18 mai 2011.