ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1928/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud sub nr. 2801/112/2009, reclamanta SC F.C. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC R.L.I. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la întocmirea documentației necesare în vederea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului ce face obiectul Contractului nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, către reclamanta în calitate de utilizator, având în vedere că autoturismul a fost achitat integral. Prin Sentința civilă nr. 545 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC F.C.

SRL, în contradictoriu cu SC R.L.I. SA București, aceasta fiind obligată să întocmească documentația necesară în vederea transferului dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra autoturismului ce formează obiectul contractului de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că între reclamanta în calitate de utilizator și pârâta în calitate de finanțator s-a încheiat Contractul de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 având ca obiect un autoturism marca Toyota Land Cruiser. Conform art. 10 din contract dreptul de proprietate se transferă de la finanțator la utilizator numai în urma plății ultimei rate și a valorii reziduale.

Reclamanta a achitat sumele solicitate de pârâtă prin notificarea nr. 48725 din 10 aprilie 2008, încasarea sumelor de către finanțator nefiind contestată. Pârâta a refuzat să întocmească documentația necesară pentru transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului, cu motivarea că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a achita ratele de leasing dintr-un alt contract de leasing financiar. Instanța a apreciat față de dispozițiile art. 10 din Contractul nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 că pârâta este în culpă pentru neîndeplinirea documentației necesare pentru transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului în condițiile în care și-a însușit sumele reprezentând prețul integral al autoturismului.

Efectele neexecutării Contractului nr. 16874/2006 nu se pot extinde asupra Contractului nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, pârâta având dreptul să recupereze atât bunul cât și restul ratelor neachitate de debitor. Prin Decizia nr. 147 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost admis apelul formulat de pârâta SC R.L.I. SA București împotriva Sentinței nr. 545 din 18 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud și în consecință cererea formulată de reclamanta SC F.C. SRL a fost respinsă ca nefondată.

În motivarea deciziei pronunțate, Curtea de Apel a apreciat că instanța de fond a dat o greșită interpretare a clauzelor contractului încheiat de părți fără să țină cont de art. 5.4 din Condițiile generale care prevede expres că în cazul în care utilizatorul a încheiat cu finanțatorul mai multe contracte de leasing financiar, finanțatorul va fi îndreptățit să impute orice plată efectuată de utilizator asupra oricărei creanțe exigibile rezultând din oricare dintre contracte. Ca urmare, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale ce îi reveneau cu privire la plata integrală a ratelor și a valorii reziduale, astfel că solicitarea sa de a obliga pârâta la întocmirea documentației necesare în vederea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului ce formează obiectul Contractului de leasing nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, este neîntemeiată.

Împotriva Deciziei civile nr. 147 din 21 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj a formulat recurs reclamanta SC F.C. SRL Rodna prin lichidator judiciar U. IPUR, solicitând admiterea recursului, moificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat împotriva Sentinței nr. 545 din 18 mai 2010. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta arată în esență că în mod greșit s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 5.4 din contractul de leasing financiar în condițiile în care s-a achitat întreaga sumă solicitată de pârâtă care nu a formulat la rândul său o cerere reconvențională pentru a putea fi analizat și cel de-al doilea contract.

Intimata pârâta SC SC R.L.I. SA București a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat având în vedere dispozițiile art. 5.4 din contractul de leasing financiar încheiat de părți. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul este fondat. Astfel, recurenta reclamantă în calitate de utilizator a încheiat cu intimata pârâtă în calitate de finanțator Contractul de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 având ca obiect un autoturism Toyota Land Cruiser Potrivit art. 10 din contract, la sfârșitul duratei de leasing transmiterea dreptului de proprietate de la utilizator la finanțator urma să opereze numai în urma plății ultimei rate și a valorii reziduale.

Prin notificarea nr. 48725 din 10 aprilie 2008 intimata pârâtă a comunicat reclamantei intenția de reziliere a contractelor dacă nu achită sumele datorate, iar prin notificarea de vânzare nr. 51131 din 15 iulie 2009 pârâta a precizat cuantumul sumelor datorate stabilind că utilizatorul datorează în baza Contractului de leasing nr. 16873 din 19 ianuarie 2006, suma de 5932,42 RON (TVA inclus) reprezentând factura emisă plus 2051,56 Euro. Întreaga sumă solicitată de finanțator inclusiv valoarea reziduală a fost achitată de utilizator fapt ce rezultă din ordinele de plată aflate la dosar fond. În condițiile în care întreaga sumă datorată în baza Contractului de leasing financiar nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 a fost achitată la solicitarea finanțatorului, suma încastă fără obiecțiuni, devin aplicabile dispozițiile art. 10 din contractul de leasing încheiat de părți.

Este adevărat că la art. 5.4 din Condițiile generale la contract s-a prevăzut dreptul finanțatorului ca în cazul în care are încheiate mai multe contracte cu același utilizator să-și impute orice plată facturată asupra oricărei creanțe rezultând din oricare contract dar utilizatorul a achitat ratele, valoarea reziduală, taxele vamale pentru Contractul nr. 16873 din 19 ianuarie 2006 fără ca finanțatorul să comunice modul de imputare al plății și fără să conteste că sumele au fost achitate în baza contractului în discuție. Ca urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Contractul de leasing financiar nr. din 19 ianuarie 2006 aspect reținut corect de instanța de fond și nu dispozițiile art. 5.4 din Condițiile generale de leasing financiar ținând cont de faptul că utilizatorul a achitat toate sumele solicitate de finanțator și necontestate de acesta.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul formulat de reclamanta SC F.C. SRL Rodna prin administrator judiciar U. IPURL, va modifica Decizia nr. 147 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și va respinge apelul formulat de SC R.L.I. SA București împotriva Sentinței civile nr. 545 din 18 mai 2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Rodna prin administrator judiciar U. IPURL Rodna împotriva Deciziei civile nr. 147 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul formulat de SC R.L.I. SA București împotriva Sentinței civile nr. 545 din 18 mai 2010 a Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 mai 2011.