ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2159/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 6 iunie 2005, reclamanta SC P.L. SRL Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Piatra Neamț pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.631.011.461 lei reprezentând 856.164.396 lei comision de reeșalonare a ratelor de leasing și 774.844.065 lei penalități de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor din contractele de leasing din 2002 cu actele adiționale aferente, întrucât a solicitat și i s-ai aprobat reeșalonarea ratelor de leasing. Prin sentința civilă nr. 1743 din 24 octombrie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, reținându-se că pârâta nu a cerut reeșalonarea tuturor ratelor, ci numai a trei dintre acestea, iar semnarea facturii de 136.698.996 lei nu înseamnă și acceptarea sa.

Apelul declarat de reclamanta SC P.L. I.F.N. SA Cluj Napoca a fost admis de Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 126 din 18 septembrie 2006, care a schimbat hotărârea instanței de fond în tot, în sensul că, a fost admisă acțiunea și obligată pârâta la plata sumei de 1.631.011.461 lei despăgubiri și 30.695 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acestei soluții s-a reținut că la solicitarea pârâtei s-a procedat la reeșalonarea ratelor prin acte adiționale, aceasta având loc atât prin modificarea termenului de plată pentru toate ratele datorate rămase de plată din graficul inițial, cât și prin modificarea cuantumului ratelor 12-20 din toate contractele de leasing. Înalta Curte de casație și Justiție, secția comercială, a constatat nul recursul declarat de pârâta SC P. SA Piatra Neamț, prin Decizia civilă nr. 662 din 13 februarie 2007, întrucât motivele invocate nu sunt de nelegalitate în sensul art. 302 C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 106 din 22 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis contestația în anulare formulată de pârâtă, a anulat decizia de mai sus și a stabilit termen pentru judecarea recursului acesteia, reținând că instanța a omis să examineze toate motivele invocate. În legătură cu recursul de față se rețin următoarele: Prin recursul său pârâta SC P. SA Piatra Neamț, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține, în esență: - greșita interpretare a faptelor și contractelor deduse judecății din cauza superficialității instanței; - însușirea ad-literam a expertizei dispuse în cauză fără verificarea conținutului și concluziilor de către instanță; - și echivocitățile cuprinse în reținerile instanței în baza cărora s-a pronunțat decizia atacată, situație în care consideră că a fost greșit obligată la plata pretențiilor reclamantei.

Din examinarea actelor și probatoriilor administrate în cauză, precum și a concluziilor raportului de expertiză întocmit, în raport de criticile pe care pârâta le aduce hotărârii pronunțate în apel, se constată că acestea nu întrunesc condițiile legale invocate ca temei, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a se putea dispune modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantei. În speță, este necontestat că între părți raporturile comerciale s-au derulat pe baza contractelor de leasing financiar din 2002 având ca obiect finanțarea de către reclamantă a achiziționării de către pârâtă a unor autovehicule, prin care s-a convenit că neplata la termen a ratelor scadente atrage plata penalităților de întârziere (art. 5.11), iar în cazul în care, după livrarea bunului se solicită reeșalonarea ratelor inițiale și se aprobă, utilizatorul datorează un comision de reeșalonare din valoarea capitalului reeșalonat.

În ceea ce privește criticile recurentei pârâte privind greșita interpretare a faptelor și contractelor, considerând că singura reeșalonare reală este cea a ratelor 12, 13 și 14, acestea nu pot fi primite întrucât, în cauză reeșalonarea ratelor datorate s-a realizat, pe de o parte, prin modificarea termenului de plată pentru ratele 12-49 rămase de plată față de graficul inițial, iar pe de altă parte prin modificarea cuantumului ratelor 12-20 la toate contractele de leasing, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată. În această situație, comisionul de reeșalonare este legal datorat pentru toate ratele supuse reeșalonării potrivit celor de mai sus, și nu putea fi limitat numai la scadența ratelor 12, 13 și 14 cum greșit consideră pârâta.

În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția și contestat de recurentă , trebuie reținut că valoarea totală a capitalului reeșalonat a fost corect calculată, în raport cu care pârâta datorează, pentru nerespectarea obligațiilor contractuale asumate, atât comisionul de reeșalonare de 856.167.396 lei cât și penalitățile de întârziere în plată în sumă de 856.167.396 lei, reținute în sarcina sa. În consecință, susținerile pârâtei privind practicarea de T.V.A. la penalități nu poate fi primită, întrucât acestea se calculează la suma totală datorată la care s-a aplicat și T.V.A., cum bine s-a reținut prin hotărârea atacată.

În ceea ce privește mențiunile echivoce ale instanței, trebuie reținut că instanța de apel și-a întemeiat corect soluția pe verificările și constatările expertizei întocmite în cauză, a cărei concluzii și le-a însușit, motivând corespunzător că atât comisionul de reeșalonare cât și penalitățile au fost calculate în raport de valoarea capitalului reeșalonat, situație în care este nerelevant, sub acest aspect, faptul că bunurile au fost restituite reclamantei. În consecință recursul pârâtei va fi privit ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta SC P. SA Piatra Neamț împotriva Deciziei nr. 126 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.