ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2159/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 6 iunie 2005, reclamanta SC P.L.

SRL Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Piatra Neamț pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de

1.631.011.461 lei reprezentând 856.164.396 lei comision de reeșalonare a

ratelor de leasing și 774.844.065 lei penalități de întârziere pentru

neîndeplinirea obligațiilor din contractele de leasing din 2002 cu actele

adiționale aferente, întrucât a solicitat și i s-ai aprobat reeșalonarea

ratelor de leasing.

Prin sentința civilă nr.

1743 din 24 octombrie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea

reclamantei, ca nefondată, reținându-se că pârâta nu a cerut reeșalonarea

tuturor ratelor, ci numai a trei dintre acestea, iar semnarea facturii de

136.698.996 lei nu înseamnă și acceptarea sa.

Apelul declarat de

reclamanta SC P.L. I.F.N. SA Cluj Napoca a fost admis de Curtea de Apel Cluj,

prin Decizia civilă nr. 126 din 18 septembrie 2006, care a schimbat hotărârea

instanței de fond în tot, în sensul că, a fost admisă acțiunea și obligată

pârâta la plata sumei de

1.631.011.461

lei

despăgubiri și

30.695

lei cheltuieli de

judecată.

În motivarea acestei

soluții s-a reținut că la solicitarea pârâtei s-a procedat la reeșalonarea

ratelor prin acte adiționale, aceasta având loc atât prin modificarea

termenului de plată pentru toate ratele datorate rămase de plată din graficul

inițial, cât și prin modificarea cuantumului ratelor 12-20 din toate

contractele de leasing.

Înalta Curte de

casație și Justiție, secția comercială, a constatat nul recursul declarat de

pârâta SC P. SA Piatra Neamț, prin Decizia civilă nr. 662 din 13 februarie

2007, întrucât motivele invocate nu sunt de nelegalitate în sensul art. 302 C.

proc. civ.

Prin Decizia

civilă nr. 106 din 22 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a admis contestația în anulare formulată de pârâtă, a anulat

decizia de mai sus și a stabilit termen pentru judecarea recursului acesteia,

reținând că instanța a omis să examineze toate motivele invocate.

În legătură cu

recursul de față se rețin următoarele:

Prin recursul său

pârâta SC P. SA Piatra Neamț, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susține, în esență: - greșita interpretare a faptelor și contractelor

deduse judecății din cauza superficialității instanței; - însușirea ad-literam

a expertizei dispuse în cauză fără verificarea conținutului și concluziilor de

către instanță; - și echivocitățile cuprinse în reținerile instanței în baza

cărora s-a pronunțat decizia atacată, situație în care consideră că a fost

greșit obligată la plata pretențiilor reclamantei.

Din examinarea

actelor și probatoriilor administrate în cauză, precum și a concluziilor

raportului de expertiză întocmit, în raport de criticile pe care pârâta le

aduce hotărârii pronunțate în apel, se constată că acestea nu întrunesc

condițiile legale invocate ca temei, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru a se putea dispune modificarea acesteia și respingerea acțiunii

reclamantei.

În speță,

este necontestat că între părți raporturile comerciale s-au derulat pe baza contractelor

de leasing financiar din 2002

având ca obiect finanțarea de către reclamantă a

achiziționării de către pârâtă a unor autovehicule, prin care s-a convenit că

neplata la termen a ratelor scadente atrage plata penalităților de întârziere (art.

5.11), iar în cazul în care, după livrarea bunului se solicită reeșalonarea

ratelor inițiale și se aprobă, utilizatorul datorează un comision de

reeșalonare din valoarea capitalului reeșalonat.

În ceea ce privește

criticile recurentei pârâte privind greșita interpretare a faptelor și

contractelor, considerând că singura reeșalonare reală este cea a ratelor 12, 13

și 14, acestea nu pot fi primite întrucât, în cauză reeșalonarea ratelor

datorate s-a realizat, pe de o parte, prin modificarea termenului de plată

pentru ratele 12-49 rămase de plată față de graficul inițial, iar pe de altă

parte prin modificarea cuantumului ratelor 12-20 la toate contractele de

leasing, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată.

În această situație, comisionul de

reeșalonare este legal datorat pentru toate ratele supuse reeșalonării potrivit

celor de mai sus, și nu putea fi limitat numai la scadența ratelor 12, 13 și 14

cum greșit consideră pârâta.

În ceea ce privește

concluziile raportului de expertiză pe care instanța de

apel și-a întemeiat soluția și contestat de recurentă

, trebuie

reținut că valoarea totală a capitalului reeșalonat a fost corect calculată, în

raport cu care pârâta datorează, pentru nerespectarea obligațiilor contractuale

asumate, atât comisionul de reeșalonare de 856.167.396 lei cât și penalitățile

de întârziere în plată în sumă de 856.167.396 lei, reținute în sarcina sa.

În consecință,

susținerile pârâtei privind practicarea de T.V.A. la penalități nu poate fi

primită, întrucât acestea se calculează la suma totală datorată la care s-a

aplicat și T.V.A., cum bine s-a reținut prin hotărârea atacată.

În ceea ce privește

mențiunile echivoce ale instanței, trebuie reținut că instanța de apel și-a

întemeiat corect soluția pe verificările și constatările expertizei întocmite

în cauză, a cărei concluzii și le-a însușit, motivând corespunzător că atât

comisionul de reeșalonare cât și penalitățile au fost calculate în raport de

valoarea capitalului reeșalonat, situație în care

este

nerelevant, sub

acest aspect, faptul că bunurile au fost restituite

reclamantei.

În consecință

recursul pârâtei va fi privit ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta SC P. SA Piatra Neamț împotriva Deciziei nr. 126 din 18

septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.