ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 192/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 192/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 124
din 21 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, inculpații:
- B.I.D. și
- C.R.P. au fost condamnați,
la 8 ani închisoare, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,
prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2
1
)
lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.
În baza art. 61 alin. (1) C.
pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de
961 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 114/1999 a Tribunalului Sibiu inculpatul C.R.P. și
respectiv 405 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 102/2003 a Judecătoriei Agnita
aplicată inculpatului B.I.D. S-a dispus contopirea cu pedepsele de 8 ani
închisoare, urmând ca inculpații să execute pedeapsa de 8 ani închisoare
sporită cu 6 luni.
În baza art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.R.P. reținerea și arestarea de la 3
ianuarie 2006 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea
de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.D. reținerea de 24 ore din 8
ianuarie 2006.
În baza art. 118 lit. d) C.
pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.R.P. a sumei de 200 lei iar de
la inculpatului B.I.D. a sumei de 120 lei.
Pentru a pronunța această
hotărâre prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Partea vătămată P.V. este
șef de district în stația C.F.R. Copșa Mică și are domiciliul într-un imobil
din apropierea gării.
În seara zilei de 2 ianuarie
2006, a consumat alcool la barul din gară, împreună cu cei doi inculpați și
alte persoane, el fiind cel care a achitat consumația. Fiind sub influența
băuturii a plecat apoi spre locuință dar a fost urmărit de cei doi inculpați.
După ce a intrat în
locuință, a fost lovit de inculpatul B.I.D. după propria recunoaștere a
acestuia, de trei ori în cap cu un topor de mici dimensiuni, cauzându-i leziuni
ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale. Acest inculpat
susține că de fapt el ar fi fost cel agresat de victimă, dar aceasta rămâne
doar o afirmație nedovedită de nici o probă. În incident victima a smuls de la
gâtul acestui inculpat fularul care a fost găsit ulterior la fața locului cu
ocazia cercetărilor făcute de poliție. Victima susține că ar fi fost lovit și
de inculpatul C.R.P., dar acesta neagă această împrejurare. Susține însă că el
l-ar fi despărțit pe celălalt inculpat de victimă, cert este însă că pe haină a
avut pete de sânge care au fost observate de către unii din martorii audiați,
fapt de altfel consemnat și în procesul verbal încheiat de poliție.
Participarea lui la
comiterea faptei însă este dovedită și cu împrejurarea că a primit o parte din
banii luați de la victimă.
De altfel, victimei i-au
fost sustrase în aceste împrejurări un radiocasetofon în valoare de aproximativ
500 lei, pe care inculpatul B.I.D. l-a vândut ulterior în Agnita martorilor I.N.
de la care a fost ridicat și restituit proprietarului.
Deși inculpatul C.R.P. a
încercat în mod constant să-și minimalizeze participarea, aceasta mai este
dovedită și cu o altă împrejurare semnificativă descrisă de martora H.B., care
arată că după ce inculpatul menționat a revenit la bar, încerca să ascundă
mâneca stângă a gecii care era stropită cu sânge, iar după puțin timp s-a dus
și a venit îmbrăcat cu o altă geacă.
Toate acestea duc la
concluzia că cei doi inculpați, se fac vinovați de a fi deposedat victima
Păcurariu Vasile prin violență de radiocasetofon și bani pe care i-au însușit,
faptă care constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1)
și (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. a) și c) C. pen.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apel ambii inculpați, inculpatul C.R.P. solicitând a fi achitat
pentru că nu a comis fapta, iar inculpatul B.I.D. solicitând a i se reduce
pedeapsa.
Prin decizia penală nr. 257/
A din 5 octombrie 2006, Secția Penală de la Curtea de Apel Alba Iulia a respins,
ca nefondate, apelurile.
Nemulțumiți și de această
hotărâre inculpații au atacat-o cu recurs fără să-și motiveze recursurile.
Apărătorii inculpaților au criticat sentința și decizia invocând cazul de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., în ce-l privește
pe inculpatul B.I.D. și 385
9
pct. 18 C. proc. pen., în ce-l privește
pe inculpatul C.R.P.
Au solicitat reținerea de
circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului B.I.D., având în vedere că
acesta a fost lovit de partea vătămată după care a comis fapta; și achitarea inculpatului
C.R.P. a cărui activitate s-a limitat doar la a-i despărți pe cei doi care se
băteau.
Recursurile sunt nefondate.
Din conținutul actelor și
lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație
de fapt corectă, au dat faptei încadrarea juridică legală iar pedepsele au fost
individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen.
Vinovăția inculpaților este
dovedită, cu certitudine, cu declarațiile părții vătămate și a martorilor
audiați precum și cu celelalte împrejurări rezultate din întregul material
probator. Astfel, inculpații au recunoscut că au ieșit din bufet și au plecat
după partea vătămată însă cele întâmplate în continuare le-au relatat diferit
chiar și la audierea în primă instanță, fiecare susținând că celălalt a sustras
bunurile pe care ulterior le-au împărțit. Astfel inculpatul B.I.D. a susținut
că radiocasetofonul i-a fost înmânat de coinculpatul C.R.P. care i-a cerut să-l
vândă pentru că pe el îl știe poliția.
Așa fiind, se constată că
hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice iar pedepsele de 8 ani
și 6 luni închisoare situate în imediata apropiere a minimului special prevăzut
de lege aplicate unor infractori recidiviști nu pot fi considerate excesive.
Recursurile urmează a fi respinse
conform art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 385
17
alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. pen., se va deduce din pedepse
timpul reținerii și arestării conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații B.I.D. și C.R.P. împotriva deciziei penale nr.
257/ A din 5 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedepsele aplicate,
timpul reținerii din ziua de 8 ianuarie 2006 pentru inculpatul B.I.D. și timpul
reținerii și arestării preventive de la 3 ianuarie 2006 la 16 ianuarie 2007
pentru inculpatul C.R.P.
Obligă recurenții inculpați
la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 16 ianuarie 2007.