ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4961/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 17 august 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 230/57/2006, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului C.R.P. A fost admisă cererea de amânare formulată în cauză. A fost amânată soluționarea cauzei la data de 14 septembrie 2006 pentru când se va repeta procedura de citare cu părțile. Pentru a se dispune astfel, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.R.P, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă, impunând în continuare privarea lui de libertate și față de lipsă de procedură cu inculpații apelanți a dispus în consecință.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul C.R.P., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul C.R.P. prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință de la 17 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 124 din 21 iunie 2006 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr. 415/2006, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.R.P. la o pedeapsă de 8 ani închisoare. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 961 zile din pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului C.R.P., prin sentința penală nr. 114/1999 a Tribunalului Sibiu, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința de față, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare.

În baza art. 7 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei. S-a menținut starea de arest a inculpatului C.R.P., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă, începând cu 3 ianuarie 2006. Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul B.I.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, s-a făcut aplicarea prevederilor referitoare la latura civilă a cauzei, a dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., a altor măsuri, precum și a art. 191 C. proc.

pen. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că partea vătămată P.V. este șef de district în stația C.F.R. Copșa Mică și are domiciliul într-un imobil din apropierea gării. În seara zilei de 2 ianuarie 2006 a consumat alcool la barul din gară, împreună cu cei doi inculpați și alte persoane, el fiind cel care a achitat consumația. Fiind sub influența băuturii a plecat apoi spre locuință, dar a fost urmărit de cei doi inculpați. După ce a intrat în locuință, a fost lovit de inculpatul B.I.D. după propria recunoaștere a acestuia, de trei ori în cap cu un topor de mici dimensiuni, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale. Acest inculpat a susținut că de fapt el ar fi fost cel agresat de victimă, dar aceasta rămâne doar o afirmație nedovedită de nici o probă.

În incident victima a smuls de la gâtul acestui inculpat fularul care a fost găsit ulterior la fața locului cu ocazia cercetării făcute de poliție. Victima a susținut că ar fi fost lovit și de inculpatul C.R.P., dar acesta a negat această împrejurare, susținând, însă că el l-ar fi despărțit pe celălalt inculpat de victimă. Cert este însă că pe haină a avut pete de sânge care au fost observate de către unii din martorii audiați, fapt, de altfel, consemnat și în procesul-verbal încheiat de poliție. Participarea lui la comiterea faptei, însă a fost dovedită și cu împrejurarea că a primit o parte din bani luați de la victimă. De altfel, victimei i-au fost sustrase în aceste împrejurări un radiocasetofon în valoare de aproximativ 500 lei, pe care inculpatul B.I.D.

l-a vândut ulterior în Agnita martorilor I.N. de la care a fost ridicat și restituit proprietarului. Deși inculpatul C.R. a încercat în mod constant să-și minimalizeze participarea, aceasta a mai fost dovedită și cu o altă împrejurare semnificativă descrisă de martora H.B., care a arătat că după ce inculpatul menționat a revenit la bar, încerca să ascundă mâneca stângă a gecii care era stropită cu sânge, iar după puțin timp s-a dus și a venit îmbrăcat cu o altă geacă. Toate acestea au dus la concluzia că cei doi inculpați se fac vinovați de a fi deposedat victima P.V. prin violență de radiocasetofon și bani pe care i-au însușit, faptă care constituie infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), art. 2 1 lit. a) și c) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpații C.R.P. și B.I.D., apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 2230/57/2006 la data de 4 august 2006. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., precum și ale art. 148 lit. f) din același cod, chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul C.R.P. fiind condamnat, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, sporită la 9 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 61 alin. (1) C. pen., pentru o infracțiune de o gravitate ridicată. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului C.R.P. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 17 august 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2230/57/2006 prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat C.R.P. este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.P. împotriva încheierii din 17 august 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2230/57/2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.P. împotriva încheierii din 17 august 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.