ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Fiind sesizată cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de inculpatul S.V.E., împotriva sentinței penale nr. 165 din 16 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală, la data de 4 aprilie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, între altele, a luat în examinare starea de arest a inculpatului. Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și justifică în continuare privarea de libertate, instanța de apel, prin încheierea pronunțată în aceeași zi în dosarul nr. 1942/33/2006, a menținut starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei încheieri inculpatul S.V.E.

a declarat recurs, pe care nu l–a motivat în scris. La termenul din 14 aprilie 2006, fixat pentru judecarea recursului declarat împotriva încheierii menționate, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, pe considerentul că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea acestuia. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen. În conformitate cu art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată în baza dispozițiilor art. 143 raportat la art. 148 lit. h) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 165 din 16 martie 2006 a Tribunalului Cluj, la pedeapsa de un an și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a acestuia. Examinând încheierea instanței de apel, în raport de textele legale menționate, se constată în cauză sunt întrunite exigențele prevăzute de acestea, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, lăsarea în libertate a inculpatului condamnat în primă instanță ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea infracțiunii de tâlhărie, pe care inculpatul a recunoscut că a săvârșit-o, precum și de limita de pedeapsă prevăzută de lege. Așa fiind, prin încheierea din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, în mod legal s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.V.E. Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.E. împotriva încheierii din 4 aprilie 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 1942/33/2006 al Curții de Apel Cluj, secția penală. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2006.