ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Fiind sesizată cu judecarea

apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de inculpatul

S.V.E., împotriva sentinței penale nr. 165 din 16 martie 2006 pronunțată de

Tribunalul Cluj, secția penală, la data de 4 aprilie 2006, Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, între altele, a luat în examinare starea de arest a

inculpatului.

Constatând că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă se mențin și justifică în continuare privarea

de libertate, instanța de apel, prin încheierea pronunțată în aceeași zi în

dosarul nr. 1942/33/2006, a menținut starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul S.V.E. a declarat recurs, pe care nu l–a motivat în scris.

La termenul din 14 aprilie 2006,

fixat pentru judecarea recursului declarat împotriva încheierii menționate,

apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive

și judecarea inculpatului în stare de libertate, pe considerentul că nu mai

subzistă temeiurile care au determinat arestarea acestuia.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

În conformitate cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere

motivată menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată

în baza dispozițiilor art. 143 raportat la art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

având în vedere că inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 165

din 16 martie 2006 a Tribunalului Cluj, la pedeapsa de un an și 7 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.,

iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia.

Examinând încheierea instanței de

apel, în raport de textele legale menționate, se constată în cauză sunt

întrunite exigențele prevăzute de acestea, temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii preventive nu s-au schimbat, lăsarea în libertate a inculpatului

condamnat în primă instanță ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică,

în raport de natura și gravitatea infracțiunii de tâlhărie, pe care inculpatul

a recunoscut că a săvârșit-o, precum și de limita de pedeapsă prevăzută de

lege.

Așa fiind, prin încheierea din 4

aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, în mod legal s-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului S.V.E.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.V.E. împotriva încheierii din 4 aprilie 2006

pronunțată în dosarul penal nr. 1942/33/2006 al Curții de Apel Cluj, secția penală.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

aprilie 2006.