ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2006

deliberând asupra declarat de inculpatul V.F. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 61/2/2006, constată următoarele: Încheierea menționată a fost dată de Curtea de Apel București ca instanță legal investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de inculpatul V.F. împotriva sentinței penale nr. 152 pronunțate de Tribunalul Călărași la 10 noiembrie 2005 în dosarul nr. 713/1/2005. Pronunțarea instanței de apel, la data de 6 ianuarie 2006, a vizat exclusiv verificarea legalității arestării, dispunându-se menținerea stării de arest preventiv a inculpatului V.F.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul V.F., cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 794/1/2006. Recursul a fost motivat doar oral cu ocazia dezbaterilor desfășurate în fața acestei Curți la 19 ianuarie 2005, prilej cu care s-a afirmat că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute inițial în vedere pentru arestarea preventivă a inculpatului. Recursul nu este fondat. Conform prevederilor art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată are obligația de a verifica, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b din același cod.

Acest ultim text de lege prevede că, în măsura în care constată că se mențin temeiurile care au impus arestarea ori există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea acestei măsuri. În speță aceste prevederi legale au fost pe deplin respectate cu ocazia dezbaterilor desfășurate în fața instanței de apel la 6 ianuarie 2006 în legătură cu legalitatea măsurii arestării recurentului precum și cu prilejul pronunțării încheierii recurate. Este de observat astfel că instanța de apel s-a preocupat de verificarea respectării cerințelor art. 148 lit. h) C. proc. pen., inclusiv sub aspectul incidenței acestui articol raportat la art. 143 C. proc.

pen., incidență pe care a confirmat-o pe considerentul că „din probele administrate până în prezent rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată”. Această Curte reține la rândul său că măsura arestării inculpatului a fost luată și apoi prelungită cu respectarea termenelor consacrate la nivel constituțional precum și de Codul de procedură penală. Este, de asemenea, de observat că, deși nu are caracter definitiv, pedeapsa privativă de libertate de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la 174 C. pen., pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 152 din 10 noiembrie 2005 a Tribunalului Călărași, nu poate fi considerată în nici un caz un indiciu al diminuării periculozității concrete a faptelor pentru care B.A.

a fost trimis în judecată. De altfel, măsura dispusă prin încheierea recurată răspunde și cerințelor art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F. referitoare la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate. În consecință, Curtea, reținând că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune ca inculpatul să fie în continuare privat de libertate, în forma dispusă prin încheierea recurată, va face aplicarea art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingând recursul ca nefondat. Totodată se va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că recurentul inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de soluționarea cauzei în recurs, urmând ca onorariul pentru apărătoarea desemnată din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 61/2/2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2006.