ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 973/116/2009 (2871/2009) al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului A.D., arestat în baza mandatului de arestarea preventivă nr. 23/U din 22 noiembrie 2008, emis de Tribunalul Călărași.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, au fost avute în vedere natura și împrejurările concrete în care se presupune că inculpatul a comis fapta, gradul deosebit de pericol social, modalitatea brutală în care a fost comisă, circumstanțele personale ale acestuia, dar și concluziile referatului de evaluare, care arată că inculpatul este predispus la comiterea altor fapte ilicite în viitor.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând punerea sa în libertate întrucât temeiurile care au stat la baza arestării sale nu mai subzistă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (4) din același text de lege, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privare de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.”

În cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 127 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Călărași, secția penală, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., hotărârea de condamnare apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se astfel atât legislația internă, cât și prevederile C.E.D.O.

În același timp, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în limitele legii.

Toate aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a măsurii arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul

M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva încheierii din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 973/116/2009 (2871/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.