ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3218/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, Curtea

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut ca fiind

legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului K.I. (fiul lui

L. și I., deținut în Penitenciarul O.).

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost

dispusă în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, a

apreciat că privarea de libertate a inculpatului este justificată în raport cu

gravitatea deosebită a acuzațiilor ce i se aduc, faptele având rezonanță în

rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de

împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt

judecate în stare de libertate.

Împotriva acestei

încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs,

solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Pe de altă parte prin

art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a

stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive

verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că inculpatul K.I. fost arestat în baza art. 148

lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că a comis

infracțiunea de de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a),

b), b

1

) și alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar

prima instanță l-a condamnat deja la 14 ani închisoare sporită cu 1 an

inculpatul urmând să execute în final 15 ani închisoare pentru această

infracțiune.

În cauză,

verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care

au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și că lăsarea

acestuia în libertate prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea

publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa -

în perioada 2006 - 2009, prin constrângere a întreținut cu fiica sa minora

K.S.S. în vârstă de 15 ani relații sexuale normale și orale.

Așa fiind, Curtea

constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatului și

că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus

atingere prin fapta comisă și prin modalitatea concretă de săvârșire a acesteia.

Recursul declarat

învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I. împotriva Încheierii din 9

septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 8186/111/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 septembrie 2010.