ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2946/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 17 august

2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza

art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., a

menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul T.L.

Instanța a constatat

că măsura arestării preventive luată față de inculpat este temeinică și legală,

iar temeiurile care au stat la baza luării acesteia, subzistă, impunând în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

S-a mai reținut că

aspectele legate de nevinovăția inculpatului nu pot face obiectul cenzurii

instanței de control judiciar față de obiectul cauzei dedusă judecății.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus

la luarea acestei măsuri nu se mai mențin în prezent.

Examinând încheierea

atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul T.L. este cercetat pentru săvârșirea

următoarelor infracțiuni: viol (art. 197 alin. (1) și (3) teza I cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.); perversiuni sexuale (prev. de art. 201 alin. (2),

(3

1

) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și lipsire de libertate

(prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.).

Curtea constată că

temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive subzistă și la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există

mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat

a faptelor ce i se impută (fiind de altfel și condamnat în primă instanță), iar

pe de altă parte natura acestora (fiind vorba despre infracțiuni contra

libertății persoanei și infracțiuni privitoare la viața sexuală), împrejurările

în care au fost comise, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a

inculpatului, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând

necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, așa cum corect a

stabilit instanța de apel.

În consecință,

recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva Încheierii din 17

august 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 3623/111/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.