ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2946/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință din 17 august 2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul T.L. Instanța a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat este temeinică și legală, iar temeiurile care au stat la baza luării acesteia, subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului. S-a mai reținut că aspectele legate de nevinovăția inculpatului nu pot face obiectul cenzurii instanței de control judiciar față de obiectul cauzei dedusă judecății.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai mențin în prezent. Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul T.L. este cercetat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: viol (art. 197 alin. (1) și (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.); perversiuni sexuale (prev. de art. 201 alin. (2), (3 1 ) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și lipsire de libertate (prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.).

Curtea constată că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat a faptelor ce i se impută (fiind de altfel și condamnat în primă instanță), iar pe de altă parte natura acestora (fiind vorba despre infracțiuni contra libertății persoanei și infracțiuni privitoare la viața sexuală), împrejurările în care au fost comise, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, așa cum corect a stabilit instanța de apel.

În consecință, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva Încheierii din 17 august 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 3623/111/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010.