ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2987/2009

Asupra recursului penal de

față;

Prin încheierea din data de

9 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 285/119/2009, Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, printre altele, în

baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen.,

menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B.G. și a fixat termen

pentru judecarea cauzei la data de 7 octombrie 2009.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel Brașov a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt.

La data de 2 februarie 2009,

în localitatea Zagon, inculpatul B.G. l-a lovit cu muchia unui topor, pe fiul

său B.V., în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral deschis,

care a dus, în final, la decesul acestuia.

Prin încheierea nr. 1 din 3

februarie 2009 a Tribunalului Covasna s-a dispus arestarea inculpatului, fiind

emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din aceeași dată.

Inculpatul a fost trimis la Penitenciarul Codlea, măsura fiind menținută în cursul judecății, având în vedere că

subzistau condițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Verificând legalitatea și

temeinicia arestării preventive, potrivit art. 300

2

C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

din același cod, instanța de fond a constatat

că există probe și indicii temeinice care confirmă că fapta a fost săvârșită de

inculpat și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, datorită circumstanțelor de săvârșire a faptei și urmărilor acesteia, precum

și rezonanța socială a infracțiunii, care este de o gravitate deosebită.

În consecință, prima

instanță a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea lui de

libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 300

2

C. proc. pen.,

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul a declarat recurs solicitând judecarea sa în stare de libertate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din

același text de lege, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea măsurii arestării preventive”.

În cauză, Curtea de Apel

Brașov a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de

fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive

subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de

împrejurările concrete de comitere a faptei, apreciază că lăsarea în libertate

a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum

corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte, se

constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, prin sentința penală nr.

48 din 28 iulie 2009 a Tribunalului Covasna, la pedeapsa de 15 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, hotărârea de condamnare,

apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că

menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă

și prevederile C.E.D.O.

În același sens, Înalta

Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de

nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen

rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și

limitele legii.

Aceste considerente

justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive,

astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii din 9 septembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 285/119/2009.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie  2009.