ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2341/2009

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea din 10 iunie 2009 a dispus, printre altele, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului J.N., fiul lui G. și A., născut la 31 iulie 1988 în Rupea. Pentru a da această hotărâre, instanța a reținut în legătură cu starea de arest preventiv a inculpatului J.N., examinată din perspectiva dispozițiilor art. 160 b și art. 160 b și 300 2 C. proc. pen., verificând legalitatea și temeinicia acesteia, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 31 iulie 2008 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul J.N., fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

și tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în data de 3 iulie 2008, în jurul orelor 10.00, pe fondul unei stări conflictuale, a agresat fizic, prin înjunghiere, victimele L.L. și L.N., prima victimă decedând la spitalul O.S., iar cea de a doua suferind leziuni care i-au pus viața în pericol. Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin încheierea nr. 13 a Ședinței Camerei de Consiliu din 9 iulie 2008 a Tribunalului Brașov, măsura fiind luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și a garanțiilor procesuale ale inculpatului, temeiul de drept considerat corect a fi incident, în cauză, de către instanță, fiind acela prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Analizând temeinicia acestei măsuri preventive, instanța constată că, la acest moment procesual, temeiul avut în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și în prezent și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Pedeapsa închisorii pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum rezultă din probele care sunt chiar cele administrate în cauză. Probele administrate în cauză până în acest moment conduc la concluzia că există în cauză presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, fapte de o gravitate deosebită, atât prin circumstanțele în care au fost săvârșite, cât și prin violența comiterii lor.

Pericolul pe care inculpatul îl prezintă pentru comunitatea în care trăiește rezidă tocmai în modalitatea de săvârșire a faptei. Agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul care a înjunghiat ambele victime, urmarea imediată a loviturilor aplicate victimei L.L. fiind decesul acesteia ca urmare, a șocului hemoragic consecutiv unei hemoragii interne și externe produse ca urmare a două plăgi tăiate - înțepate, penetrante în abdomen cu secționarea venei cave inferioare și a jejului, colonului descendent, mezenterului în ceea ce privește pe L.N., acesta suferind leziuni traumatice ce i-au pus viața în pericol, sunt argumente pentru care instanța reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

S-a apreciat că ordinea publică ar fi grav afectată dacă o persoană cercetată pentru comiterea unor infracțiuni de genul celor pentru care este cercetat inculpatul, deosebit de grave, împotriva vieții, ar fi judecată în libertate, că, s-ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității, în care trăiesc, atât inculpatul cât și familia victimelor. Având în vedere pericolul pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia și durata arestării până în prezent, se constată că măsura arestării preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 parag. 3 din C.E.A.D.O.L.F. și cu exigențele prevederilor legale cuprinse în Codul de procedură penală, în această materie.

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a apreciat, în consecință, prin încheierea din 10 iunie 2009 că și în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a inculpatului, față de modul concret de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale acestuia, în acest moment procesual este întemeiată menținerea măsurii arestării preventive, astfel că, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului J.N. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva în termen. Inculpatul nu și-a motivat recursul nici în ședința de astăzi 19 iunie 2009, cu ocazia discutării acestuia, apărătorul său limitându-se la a cere admiterea recursului, casarea hotărârii și revocarea măsurii arestării preventive.

Curtea verificând, la cerere, dar și din oficiu legalitatea și temeinicia încheierii atacate, constată că aceasta este temeinică și legală, neexistând motive, pentru casarea ei și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. În această situație, recursul declarat de J.N. împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția Penală și pentru cauze cu minori, va fi respins, ca nefondat, menținându-se, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, precum și a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.N. împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 5329/62/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.