ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4304/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 740/1372/2008, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților L.I., R.N. și R.M.G.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, examinată din perspectiva dispozițiilor art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen. și a probelor administrate până în prezent a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov din data de 5 noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților L.I., pentru săvârșire infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) și d) C. pen., R.N., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și R.M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și a art. 99 Cod penal și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În starea de fapt reținută în rechizitoriu s-a susținut în esență că în seara zilei de 08 septembrie 2008 orele 21,30-22,00 cei trei inculpați, întru-un loc public și din motive josnice - în cazul inculpatului L.I. - au aplicat lovituri cu bâte asupra capului și corpului victimei B.A., cauzându-i acestuia un traumatism cranio-cerebral grav, cu fractură craniană și hematom intracranian extradural drept compresiv, leziuni care au condus la decesul victimei. În continuare s-a susținut că în seara aceleiași zile, în aceleași împrejurări – într-un loc public și din motive osnice - inculpatul L.I. a intenționat să lovească cu bâta partea vătămată minoră B.P. în zona capului, aceasta parând lovitura prin ridicarea mâinilor.

Prin încheierea nr. 8 din data de 12 septembrie 2008 Tribunalul pentru minori și familie Brașov a dispus arestarea preventivă a inculpaților majori pentru o perioadă de 29 de zile, iar a celui minor pentru o perioadă de 19 zile.

În cursul judecății, Tribunalul pentru minori și familie Brașov a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților în baza dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. raportat art. 160

h

alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, cu mențiunea în cazul inculpatului minor mai mare de 16 ani, că această verificare se efectuează periodic dar nu mai târziu de 40 de zile.

Prin sentința penală nr. 133 de la 10 noiembrie 2009, Tribunalul de minori și familie Brașov a aplicat inculpaților L.I. și R.N. câte o pedeapsă de 16 ani închisoare, iar inculpatului minor R.M.G. o pedeapsă de 8 ani închisoare, menținând, în baza art. 350 C. proc. pen., starea de arest preventivă a celor trei inculpați.

În baza art. 300

2

C. proc. pen. cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților L.I., R.N. și R.M.G., instanța de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor trei inculpați impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1) C. proc. pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen. și numai în vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a) – f) C. proc. pen. Textul art. 148 face referire expresă la condițiile reținerii art. 143 C. proc. pen. care prevăd că măsura reținerii poate fi luată de organul de cercetare penală față de învinuit dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Din analiza actelor dosarului de urmărire penală, curtea de apel a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. și ale art. 5 § 1 lit. c) C.E.D.O., ca o condiție prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane și totodată ca o garanție împotriva unei privări arbitrare de libertate, indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi putut săvârși faptele penale pentru care sunt cercetați.

În aprecierea acestor indicii temeinice, instanța a avut în vedere în principal probele care au fost administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și a judecății cu referire la procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 09 septembrie 2008, raportul de constatare medică-legală care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și a judecății, respectiv, S.D.L., B.P.. C.M.R., H.G., N.O.M., M.S., M.M., P.I., C.A., B.C., L.N., P.A., S.A., C.M., U.G.F., inclusiv declarația inculpatului R.N. și a inculpatului minor R.M.G. dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, prin care aceștia recunosc că au participat la săvârșirea faptei, dar nu în modalitatea descrisă în rechizitoriu, arătând modul de participare în sensul că inițial au fost organizați într-un grup de 11 persoane înarmați cu bâte, iar ulterior acest grup s-a despărțit în două, unul din grupuri atacându-i pe cei doi frați B.

Susținerile inculpaților sunt contradictorii în ceea ce privește numărul loviturilor aplicate victimei B.A. ca și faptul că aceste lovituri prin ele însele, nu ar fi putut provoca decesul victimei B.A. Aceste susțineri ale inculpaților coroborate cu celelalte mijloace de probă despre care s-a făcut vorbire mai sus constituție însă suficiente indicii în sensul art. 143 C. proc. pen. pentru a justifica privarea de libertate a inculpaților.

În analiza temeiului care a stat la baza arestării preventive a inculpaților - dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - se observă că textul de lege cere întrunirea cumulativă a două condiții, și anume: inculpatul să fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, alături de existența unor probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prima condiție obiectivă este îndeplinită, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați fiind mai mari de 4 ani închisoare.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, cea subiectivă, instanța a pornit de la faptul că în evaluarea pericolului social concret pentru ordinea publică nu trebuie omisă a se analiza și gravitatea faptei, reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni, ca și posibilitatea comiterii unor infracțiuni de același gen de către alte persoane, în lipsa unei reacții prompte a autorităților.

În continuare în analiza pericolului concret pentru ordinea publică instanța de apel a avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună - fapt de natură a spori încrederea în reușita infracțională - într-un loc public - ignorând posibilitatea de a fi surprinși de organele de Poliție, de grup constituit din 11 persoane înarmat cu diverse obiecte contondente, cu premeditare cât și cele personale ale inculpaților.

Astfel, instanța a constatat, pe de-o parte, că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt tineri, au avut un comportament corespunzător în școală și în comunitate, cu referire la inculpatul R.M. - și, pe de altă parte, că modalitatea de săvârșire a faptelor - într-un grup foarte mare de 11 persoane, înarmate cu bâte, constituit premeditat și nu spontan, cu scopul de a ataca două persoane neînarmate - a relevat tocmai periculozitatea sporită a acestora, de natură a justifica privarea lor în continuare de libertate.

De asemenea, faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale constituie numai un element de circumstanțiere ce urmează a fi avut în vedere de instanță cu ocazia soluționării cauzei în apel. Curtea a apreciat astfel că prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpaților nu a fost încălcată, întrucât nici unul dintre aceștia nu a fost condamnat prin prezenta încheiere pentru săvârșirea vreunei fapte, menținerea arestării preventive a inculpaților în prezenta cauză impunându-se față de temeiurile de drept reținute mai sus.

Împrejurarea că a trecut o perioadă îndelungată de la data comiterii infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracțional, astfel cum s-a susținut de către apărătorii inculpaților, nu își găsește justificare față de gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați și atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor privind viața, integritatea fizică și psihică a persoanei.

Având în vedere stadiul procesului penal, lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanța a apreciat că durata arestului preventiv nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 § 3 din C.E.D.O.

Chiar în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a inculpaților, față de modul concret de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale acestora, în acest moment procesual este întemeiată menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului conform art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul R.N., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de astăzi, în recurs, la apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat R.N., aflat în stare de arest, pentru apărarea sa prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat M.L.

Magistratul asistent a învederat Înaltei Curți asupra faptului că, prin referatul trimis la dosar, la care a fost atașată dovada de îndeplinire a procedurii de citare semnată de recurentul inculpat, care a luat cunoștință de termenul de judecată, Penitenciarul Codlea a comunicat împrejurarea că, acesta nu poate fi prezentat în instanță, din motive obiective.

Apărătorul desemnat din oficiu, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă. De asemenea a mai susținut că, recurentul inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretă fapta comisă, astfel că punerea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând recursul declarat de inculpatul R.N. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art. 141 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 14 decembrie 2008, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 133/S de la 10 noiembrie 2009 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 740/1372/2008 au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații L.I., R.N. și R.M.G. din infracțiune de omor calificat în infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.N., cetățean român, posesor al CN eliberat de Consiliul Popular Sfântu Gheorghe, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20 din 12 septembrie 2008 la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului R.N., alături de pedeapsa de 16 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului R.N. pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a-II-a și b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului R.N. perioada reținerii și arestării preventive, respectiv din data de 11 septembrie 2009 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului R.N.

Prin aceeași sentință au fost condamnați și alți inculpați.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999, 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ. au fost obligați în solidar pe inculpații L.I., R.N. și R.M.G., acest din urmă inculpat în solidar și cu părțile responsabile civilmente R.I. și R.G. să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 5714,88 lei cu titlu de daune materiale și părțile civile B.J., B.E., B.A.M. și B.A., următoarele sume de bani:

- lui B.J. și B.E. suma de 5255 lei cu titlu de daune materiale și suma de 100.000 euro daune morale;

- lui B.A.M. și B.A. suma de câte 700 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice, începând din data de 8 septembrie 2008 și până la majorat ori noi dispoziții ale instanței în cazul părții civile B.A. și respectiv, începând din data de 08 septembrie 2008 și până la obținerea unor venituri din muncă, cu caracter de continuitate în cazul părții civile B.A.M.;

- lui B.A. și B.A.M. suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale.

A fost respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile B.J., B.E., B.A.M. și B.A.

Tot prin aceeași sentință au fost dispuse și alte măsuri.

Prin încheierea de ședință de la 18 noiembrie 2009 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 740/1372/2008, în temeiul art. 196 C. proc. pen. s-a îndreptat eroarea materială evidentă cuprinsă în minuta, considerentele și dispozitivul sentinței penale nr. 133/S din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru minori și familie Brașov în Dosarul penal nr. 740/1372/2008 în sensul că s-a scăzut din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat respectiv L.I., R.N. și R.M.G. perioada reținerii și arestării preventive, respectiv din 11 septembrie 2008 până la zi, astfel cum este corect.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului a constatat, în fapt, că în seara zilei de 08 septembrie 2008, la inițiativa inculpatului L.I., care în urmă cu câteva zile avusese un conflict cu persoana vătămată B.P. și cu prietenii acestuia - inculpații L.I., R.N. și R.M.G., alături de martorii L.N., P.A.I., S.A., S.D.L., M.M.A., U.G.F., B.C., P.V.I. au hotărât să se răzbune pe frații B. în sensul de a le aplica acestora o corecție. Astfel, după ce inculpatul L.I. s-a informat în prealabil despre locul în care se găseau frații B., respectiv la intrarea în incinta I.L.F.-ului din Bod Colonie, a propus celorlalți participanți de a se înarma cu bâte, sens în care a adus o toporișcă pentru a confecționa arme celor care nu aveau bâte de base-ball. Inculpatul L.I. a predat inculpatului R.N. bâta sa de base-ball și a confecționat pentru sine și pentru alți participanți, cu ajutorul toporiștii ce o avea asupra sa, noi bâte - în timp ce inculpatul minor R.M.G. s-a dus acasă pentru a aduce propria bâtă de base-ball.

Grupul format astfel din 11 persoane înarmate s-a deplasat în fugă din Bod Sat în Bod Colonie însă în apropiere de intrarea în incinta fostului I.L.F. din Bod Colonie au fost observați de persoana vătămată B.P., de victima B.A. și de alte persoane care se aflau în grupul acestora și care au luat-o cu toții la fugă spre locuința martorei M.S. aflată în imediată apropiere în incinta I.L.F.- ului. În acel moment cineva din grupul agresorilor a strigat „împărțiți-vă și fugiți după ei aveți grijă să nu iasă pe partea cealaltă”, scop în care grupul s-a scindat în două, unii dintre aceștia, respectiv, cei trei inculpați alături de martorii M.M.A. și S.D.L. intrând în incinta I.L.F.- ului după frații B., iar ceilalți așteptând afară la o altă ieșire. În incinta I.L.F.-ului agresorii au urmărit grupul victimei până în apropierea locuinței familiei M., loc în care persoana vătămată minoră B.P. a fost ajunsă din urmă de către inculpatul L.I. care i-a aplicat lovituri cu bâta în zona spatelui, a umărului stâng și a mâinilor, în timp ce minorul era în alergare. În acest moment partea vătămată B.P. s-a oprit și a încercat a-i lua inculpatului L.I. bâta din mână fără a reuși, moment în care în apărarea acestuia a venit fratele său B.A. care s-a interpus între inculpatul L.I. și B.P. Totodată, în acel moment, inculpatul R.N. a sosit din urmă, l-a lovit pe B.A., puternic în zona capului cu bâta de baseball, iar după ce acesta a căzut toți inculpații l-au lovit în continuare cu bâtele pe întreg corpul și în zona capului, lovitura finală la nivelul capului victimei fiind aplicată de către inculpatul minor R.M.G. cu bâta de baseball. După aceste agresiuni toți inculpații au părăsit în fugă incinta locației și s-a reunit cu cealaltă parte a grupului care i-a așteptat în afara I.L.F. - ului.

Urmare a leziunilor produse de către inculpați victima B.A. a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean Brașov în stare de inconștiență dar în ciuda tratamentului medical și chirurgical aplicat s-a constatat intrarea victimei în moarte cerebrală, funcțiile vitale, respirația și activitatea circulatorie fiind menținute artificial până în noaptea de 14 septembrie 2008 când aceasta a decedat.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 358/AUT din 16 septembrie 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov a rezultat că moartea numitului B.A., în vârstă de 22 de ani a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură craniană și hematom intracranian extradural drept compresiv.

În drept, tribunalul în ceea cel privește pe inculpatul R.N. a reținut din coroborarea probelor administrate în cauză că fapta inculpatului R.N., care în seara zilei de 08 septembrie 2008, orele 21,30-22,00 împreună cu inculpații L.I. și R.M.G. minor, cu intenție, într-un loc public, a aplicat lovituri cu bâta de baseball asupra capului și corpului victimei B.A., cauzându-i acestuia un traumatism cranio-cerebral grav, care a condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. (i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. Tribunalul a reținut astfel circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., întrucât fapta a fost săvârșită de trei persoane împreună prin desfășurare unei activități materiale concordante, acțiunile inculpaților aflându-se într-o unitate indivizibilă și, respectiv, circumstanța prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., fapta fiind comisă de către un infractor major împreună cu un minor, aspect cunoscut de către inculpații L.I. și R.N.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și inculpatul R.N., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. de Dosar 740/1372/2008, cauză în care în care instanța de apel a menținut, în apel, măsura arestării preventive față de inculpat.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b.

Totodată în conținutul art. 160

b

alin. (1) – (3) C. proc. pen. modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată față de inculpat.

Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului R.N. a fost reținut ca temei în drept, dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condițiile art. 149

1

din același cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 20 emis la 12 septembrie 2008.

Înalta Curte constată că instanța de apel, în mod temeinic motivat s-a raportat în analiza, în mod concret, în contextul cauzei, a condițiilor prevăzute de art. 148 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 143 din același cod, evidențiind probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și a judecății.

Totodată, instanța de recurs apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen., fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea presupusei fapte, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, respectiv pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, într-un loc public, un grup constituit din 11 persoane înarmat cu diverse obiecte contondente, cu premeditare, reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni, ca și posibilitatea comiterii unor infracțiuni de același gen de către alte persoane, în lipsa unei reacții prompte a autorităților.

Mai mult, în cauză a fost pronunțată în primă instanță o hotărâre de condamnare a inculpatului R.N. la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate foarte ridicată și chiar dacă această sentință nu este definitivă, se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului R.N. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat este legală și temeinică, iar criticile formulate de apărătorul recurentului inculpat sunt nefondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat R.N. împotriva încheierii din 14 decembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 740/1372/2008.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.N. împotriva încheierii din 14 decembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 740/1372/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 decembrie 2009.