ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3644/2008

Examinând recursul de față constată următoarele: Prin încheierea din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 687/1372/2006 s-a dispus, între altele, menținerea arestării preventive a inculpatului G.C. Instanța a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv la 10 octombrie 2006 prin încheierea nr. 74 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, măsură care a fost ulterior menținută. S-a mai reținut că inculpatul a fost trimis în judecată împreună cu inculpatul G.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

în ceea ce îl privește, reținându-se că, în seara de 8 octombrie 2006 cei doi inculpați au aplicat mai multe lovituri cu toporul asupra capului victimei M.R. cauzându-i leziuni grave care au dus la decesul acesteia. Instanța a avut în vedere că există date și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, fiind întrunite cerințele art. 146 alin. (1) raportat la art. 143 C. proc. pen. S-a reținut, de asemenea, că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin având în vedere pericolul social deosebit al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. Instanța a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea inculpatului de libertate, existând și o hotărâre de condamnare în primă instanță la pedeapsa închisorii.

Inculpatul a declarat recurs susținând că se impune revocarea măsurii arestării care durează de peste 2 ani, având în vedere și faptul că este minor și nu poate împiedica cursul procesului. Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., instanța dispune menținerea arestării preventive când constată, cu ocazia verificării arestării inculpatului, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate. Având în vedere actele dosarului, Curtea constată că legal și temeinic prima instanță a reținut că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că acestea impun în continuare privarea inculpatului de libertate.

Este de reținut că există date și indicii care justifică presupunerea că inculpatul este coautor al infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., faptă comisă în loc public și cu o deosebită violență, decesul victimei fiind determinat de hemoragia intracraniană consecutivă fracturii multieschiloase a oaselor craniului în cadrul unui traumatism cranio-cerebral produs prin loviri repetate. Pentru această infracțiune inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 8 ani închisoare și în prezent cauza se află în apel, hotărârea primei instanțe fiind atacată de procuror, de inculpați și de partea civilă. Se reține, de asemenea, că inculpatul este în prezent major.

Cât privește durata arestării preventive, Curtea apreciază că aceasta nu a depășit termenul rezonabil la care se referă art. 5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F. având în vedere caracterul complex al cauzei, pentru soluționarea căreia au fost audiate în cursul urmăririi penale 23 de persoane iar în cursul cercetării judecătorești 29 de persoane și au fost efectuate expertize medico-legale și briocriminalistice. Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva încheierii din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 687/1372/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 10 noiembrie 2008.