ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3644/2008

Examinând recursul de față

constată următoarele:

Prin încheierea din 29

octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, în dosarul nr. 687/1372/2006 s-a dispus, între altele,

menținerea arestării preventive a inculpatului G.C.

Instanța a reținut că

inculpatul a fost arestat preventiv la 10 octombrie 2006 prin încheierea nr. 74

din 10 octombrie 2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, măsură

care a fost ulterior menținută.

S-a mai reținut că

inculpatul a fost trimis în judecată împreună cu inculpatul G.N. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1)

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen. în ceea ce îl privește, reținându-se că, în seara de 8

octombrie 2006 cei doi inculpați au aplicat mai multe lovituri cu toporul asupra

capului victimei M.R. cauzându-i leziuni grave care au dus la decesul acesteia.

Instanța a avut în vedere că

există date și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de

legea penală, fiind întrunite cerințele art. 146 alin. (1) raportat la art. 143

C. proc. pen.

S-a reținut, de asemenea, că

măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor

legale, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin având în

vedere pericolul social deosebit al infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului.

Instanța a constatat că

măsura arestării preventive este legală și temeinică, iar temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea inculpatului de

libertate, existând și o hotărâre de condamnare în primă instanță la pedeapsa

închisorii.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că se impune revocarea măsurii arestării care durează de peste 2 ani,

având în vedere și faptul că este minor și nu poate împiedica cursul

procesului.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., instanța dispune menținerea arestării preventive când

constată, cu ocazia verificării arestării inculpatului, că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate.

Având în vedere actele

dosarului, Curtea constată că legal și temeinic prima instanță a reținut că se

mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că

acestea impun în continuare privarea inculpatului de libertate.

Este de reținut că există

date și indicii care justifică presupunerea că inculpatul este coautor al

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen., faptă comisă în loc public și cu o deosebită

violență, decesul victimei fiind determinat de hemoragia intracraniană

consecutivă fracturii multieschiloase a oaselor craniului în cadrul unui

traumatism cranio-cerebral produs prin loviri repetate.

Pentru această infracțiune

inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 8 ani închisoare

și în prezent cauza se află în apel, hotărârea primei instanțe fiind atacată de

procuror, de inculpați și de partea civilă.

Se reține, de asemenea, că

inculpatul este în prezent major.

Cât privește durata

arestării preventive, Curtea apreciază că aceasta nu a depășit termenul

rezonabil la care se referă art. 5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F. având în

vedere caracterul complex al cauzei, pentru soluționarea căreia au fost audiate

în cursul urmăririi penale 23 de persoane iar în cursul cercetării judecătorești

29 de persoane și au fost efectuate expertize medico-legale și

briocriminalistice.

Constatând că nu există nici

motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va

respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva încheierii din 29 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în

dosarul nr. 687/1372/2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publica 10 noiembrie 2008.