ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1110/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 26 ianuarie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 111/P/Ap/2005, a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului P.C., în temeiul art. 160

b

alin. (1) și art. 300

2

C. proc. pen., urmând ca la termenul din 23

februarie 2005, să se judece apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale

nr. 658/ S din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Brașov.

Instanța de apel a reținut că se

impune menținerea arestării preventive luate față de inculpat, întrucât

temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nu există

motive pentru revocarea ei.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul P.C., solicitând revocarea arestării preventive și punerea sa

de îndată în libertate.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv și condamnat, prin sentința penală nr. 658/

S din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Brașov, la 7 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art.

175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art. 88 C. pen.,

s-a computat reținerea și arestarea preventivă a acestuia începând cu data de

31 octombrie 2003 la zi.

Astfel cum în mod just a reținut

Curtea de Apel Brașov, temeiurile care au determinat luarea și ulterior

prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe

și mai mult acesta a fost condamnat de instanța de fond, la 7 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. Față de gravitatea faptei și

de împrejurările în care a fost comisă, corect instanța de apel a constatat că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În consecință, recursul declarat de

inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Brașov, urmează a fi

respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.C., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 111/P/AP/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

februarie 2005.