ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3339/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3339/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost menținută starea de arest a inculpatului
B.Z
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin sentința penală nr. 46 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Covasna inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 174, 176 lit. d), 211 alin. (1) și (2)
1
lit. a) și c) și 192 alin. (1) și (2) lit. a) și c) din C. pen., constând în aceea că în ziua de 14 decembrie 2008, împreună cu inculpatul B.E. a pătruns în locuința victimei P.I., în vârstă de 83 de ani, din Covasna, i-au aplicat acesteia multiple lovituri în cap, torace și abdomen care au condus la deces și i-au sustras suma de 960 lei.
Totodată, instanța sesizată cu apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii menționate a considerat că se impune menținerea stării de arest, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.Z. care a susținut că măsura arestării preventive nu mai este justificată și a solicitat revocarea acesteia și judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 300
2
C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160
b
alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța prin încheiere motivată dispune menținerea stării de arest.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului B.Z. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) din C. proc. pen., existând motive verosimile de a bănui că acesta a comis infracțiunile prevăzute de art. 174, 176 lit. d), 211 alin. (1) și (2)
1
lit. a) și c) și 192 alin. (1) și (2)
1
lit. a) și c) C. pen., constând în aceea că la data de 14 decembrie 2008, împreună cu inculpatul B.E. a pătruns în locuința victimei P.I. din localitatea Covasna, pe care cei doi au ucis-o prin lovituri aplicate cu pumnii și picioarele în zone vitale cap, torace și abdomen, după care i-au sustras 960 lei.
Având în vedere probele de vinovăție administrate Tribunalul Covasna a dispus condamnarea inculpatului B.Z. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare.
Ținând seama de probatoriul cauzei și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și cu cele ale art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptei și din împrejurările comiterii ei.
Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Z., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.Z. împotriva încheierii din 9 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 114/119/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.