ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 709/2006

deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.G.

împotriva încheierii din 23 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția penală, în dosarul nr. 124/P/Ap/2006, constată următoarele:

Încheierea menționată a fost dată de Curtea de Apel Brașov

ca instanță legal investită cu judecarea apelului declarat împotriva sentinței

penale nr. 616 pronunțate de Tribunalul Brașov, la 29 noiembrie 2005, în

dosarul nr. 1688/2005.

Pronunțarea instanței de apel, la data de 23 ianuarie

2006, a vizat exclusiv verificarea legalității arestării, dispunându-se

menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B.G.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în

termen legal inculpatul B.G., cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 1729/1/2006.

Recursul a fost motivat doar oral cu ocazia dezbaterilor

desfășurate în fața acestei Curți la 2 februarie 2006, prilej cu care s-a solicitat

o nouă verificare a aspectelor care vizează menținerea sau încetarea temeiurilor

avute în vedere cu ocazia arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Conform prevederilor art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată are

obligația de a verifica, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

din același cod.

Acest ultim text de lege prevede că, în măsura în care

constată că se mențin temeiurile care au impus arestarea ori există temeiuri

noi care justifică privarea de libertate a inculpatului, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea acestei măsuri.

În speță, aceste prevederi legale au fost pe deplin

respectate cu ocazia dezbaterilor desfășurate în fața instanței de apel la 23

ianuarie 2006 în legătură cu legalitatea măsurii arestării recurentului precum

și cu prilejul pronunțării încheierii recurate.

Este de observat astfel că instanța de apel s-a

preocupat de verificarea respectării cerințelor art. 143 C. proc. pen.,

reținând că în speță acestea se raportează la prevederile art. 148 lit. b) C.

proc. pen., deoarece inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația că la 29

iunie 2005 a comis o infracțiune de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen., fiind prins, reținut și apoi arestat imediat după

aceea. Această Curte reține la rândul său că măsura arestării inculpatului a

fost luată și apoi prelungită cu respectarea termenelor consacrate la nivel

constituțional precum și de Codul de procedură penală.

Este, de asemenea, de observat că, deși nu are

caracter definitiv, pedeapsa privativă de libertate de 4 ani de închisoare,

aplicată inculpatului pentru comiterea pe timp de noapte a unei infracțiuni de tâlhărie

împotriva părții vătămate C.A.G., căreia i-a smuls poșeta după ce mai întâi a

lovit-o cu pumnul peste față, stabilită prin sentința penală nr. 616/ din 29

noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, nu poate fi considerată în nici un caz un

indiciu al diminuării periculozității concrete a faptei pentru care B.G. a fost

trimis în judecată.

De altfel, măsura dispusă prin încheierea recurată

răspunde și cerințelor art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F. referitoare la cazurile

de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate.

În consecință, Curtea, reținând că pentru buna

desfășurare a procesului penal se impune ca inculpatul să fie în continuare

privat de libertate, în forma dispusă prin încheierea recurată, va face

aplicarea art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingând

recursul ca nefondat.

Totodată se va face aplicarea în cauză a prevederilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că recurentul inculpat va fi obligat la

plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de soluționarea cauzei în

recurs, urmând ca onorariul pentru apărătoarea desemnată din oficiu să fie

avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

B.G. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția penală, în dosarul nr. 124/P/Ap/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2006.