ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6088/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică, de la 9 octombrie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală,

a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.C., deținut în baza

mandatului de arestare preventivă nr. 37 din 24 iunie 2005 emis de Tribunalul

Brașov, considerând că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 300

2

și 160

b

alin. (3) în sensul că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acestuia și revocarea măsurii

arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Examinând cauza sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție reține că hotărârea pronunțată este legală și temeinică pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160

b

C.

proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu

de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține,

prin încheierea motivată arestarea preventivă.

Pe rolul Curții de Apel Brașov se

află și apelul declarat de inculpatul R.C., împreună cu alte cereri de apel

formulate în cauză, împotriva sentinței penale nr. 367/ S din 23 iunie 2006

pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 1644/2005.

Având în vedere natura

infracțiunilor pentru care este acuzat inculpatul, perioada de timp în care

activitatea infracțională a fost desfășurată, regimul sancționator prevăzut de

legiuitor și rezonanța socială a faptelor se apreciază că lăsarea în libertate

a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, existând suficiente

probe în acest sens la dosarul cauzei. Temeiurile care au stat la baza luării

măsurii preventive, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă și în

prezent, menținerea arestării fiind justificată de buna desfășurare a

procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 C. proc. pen.

În consecință, hotărârea pronunțată

este legală și temeinică și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.C. împotriva încheierii din 9 octombrie 2006 a Curții

de Apel Brașov, pronunțată în dosar nr. 15/64/2006.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100

lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

octombrie 2006.