ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 50/2006

deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.A.

împotriva încheierii din 14 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția penală, în dosarul nr. 928/ P 2005, constată următoarele:

Prin încheierea menționată Curtea de Apel Galați, fiind

legal investită cu judecarea apelurilor declarate de partea civilă M.M. și de

inculpatul B.A. împotriva sentinței penale nr. 285 din 8 iunie 2005 dată de

Tribunal Galați, în dosarul nr. 1239/P/2004, s-a pronunțat în sensul menținerii

stării de arest a aceluiași inculpat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în

termen legal inculpatul B.A., cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 10/1/2006.

În declarația de recurs inculpatul a criticat

încheierea p recurată pe considerentul că ar fi fost pronunțată „cu alt complet

de instanță” aspect considerat de recurent ca fiind nelegal.

S-a susținut, de asemenea, de către recurent că anterior

menținerea măsurii arestării a fost dispusă la 22 octombrie 2005, în absența

sa, deși termenul limită pentru îndeplinirea acelui act procedural era data de

12 noiembrie 2005, la care s-ar fi putut fi adus în fața instanței.

Aceste motive au fost evocate și cu ocazia

dezbaterilor asupra recursului desfășurate în fața acestei Curți la 5 ianuarie

2005.

Recursul nu este fondat.

Conform prevederilor art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată are

obligația de a verifica, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

din același cod.

Acest ultim text de lege prevede că, în măsura în care

constată că se mențin temeiurile care au impus arestarea ori există temeiuri

noi care justifică privarea de libertate a inculpatului, instanța dispune, prin

încheiere motivată menținerea acestei măsuri.

În speță aceste prevederi legale au fost pe deplin

respectate cu ocazia dezbaterilor desfășurate la 14 decembrie 2005 în legătură

cu legalitatea măsurii arestării recurentului precum și cu prilejul pronunțării

încheierii recurate.

Această Curte reține la rândul său că măsura arestării

inculpatului a fost luată și apoi prelungită cu respectarea termenelor

consacrate la nivel constituțional precum și de Codul de procedură penală.

Este, de asemenea, de observat că, deși nu are

caracter definitiv, pedeapsa privativă de libertate, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 285 din 8 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați octombrie

2005 nu poate fi considerată în nici un caz un indiciu al diminuării periculozității

concrete a faptelor pentru care B.A. a fost trimis în judecată.

De altfel măsura dispusă prin încheierea recurată

răspunde și cerințelor art. 5 pct. 1 C.A.D.O.L.F. referitoare la cazurile de

excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate.

În altă ordine de idei, Curtea reține în legătură cu criticile

formulate de recurent că modul în care s-a verificat legalitatea arestării

preventive de către aceeași instanță la un termen precedent, 24 octombrie 2005,

este irelevant în cauza de față care are ca obiect exclusiv recursul declarat împotriva

încheierii de la 14 decembrie 2005.

Se constată, de asemenea, că aserțiunea recurentului privind

pronunțarea încheierii recurate de către un complet care nu ar fi avut

competența materială prevăzută de lege sunt lipsite de temei.

În consecință, Curtea, reținând că pentru buna

desfășurare a procesului penal se impune ca inculpatul să fie în continuare

privat de libertate, în forma dispusă prin încheierea recurată, va face

aplicarea art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingând

recursul ca nefondat.

Totodată se va face aplicarea în cauză a prevederilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că recurentul inculpat va fi obligat la

plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de soluționarea cauzei în

recurs, urmând ca onorariul pentru apărătoarea desemnată din oficiu să fie

avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

B.A. împotriva încheierii din 14 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Galați - Secția penală în dosarul nr. 928/P/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2006.