ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 50/2006

deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.A. împotriva încheierii din 14 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. 928/ P 2005, constată următoarele: Prin încheierea menționată Curtea de Apel Galați, fiind legal investită cu judecarea apelurilor declarate de partea civilă M.M. și de inculpatul B.A. împotriva sentinței penale nr. 285 din 8 iunie 2005 dată de Tribunal Galați, în dosarul nr. 1239/P/2004, s-a pronunțat în sensul menținerii stării de arest a aceluiași inculpat. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul B.A., cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 10/1/2006.

În declarația de recurs inculpatul a criticat încheierea p recurată pe considerentul că ar fi fost pronunțată „cu alt complet de instanță” aspect considerat de recurent ca fiind nelegal. S-a susținut, de asemenea, de către recurent că anterior menținerea măsurii arestării a fost dispusă la 22 octombrie 2005, în absența sa, deși termenul limită pentru îndeplinirea acelui act procedural era data de 12 noiembrie 2005, la care s-ar fi putut fi adus în fața instanței. Aceste motive au fost evocate și cu ocazia dezbaterilor asupra recursului desfășurate în fața acestei Curți la 5 ianuarie 2005. Recursul nu este fondat. Conform prevederilor art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată are obligația de a verifica, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b din același cod.

Acest ultim text de lege prevede că, în măsura în care constată că se mențin temeiurile care au impus arestarea ori există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului, instanța dispune, prin încheiere motivată menținerea acestei măsuri. În speță aceste prevederi legale au fost pe deplin respectate cu ocazia dezbaterilor desfășurate la 14 decembrie 2005 în legătură cu legalitatea măsurii arestării recurentului precum și cu prilejul pronunțării încheierii recurate. Această Curte reține la rândul său că măsura arestării inculpatului a fost luată și apoi prelungită cu respectarea termenelor consacrate la nivel constituțional precum și de Codul de procedură penală.

Este, de asemenea, de observat că, deși nu are caracter definitiv, pedeapsa privativă de libertate, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 285 din 8 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați octombrie 2005 nu poate fi considerată în nici un caz un indiciu al diminuării periculozității concrete a faptelor pentru care B.A. a fost trimis în judecată. De altfel măsura dispusă prin încheierea recurată răspunde și cerințelor art. 5 pct. 1 C.A.D.O.L.F. referitoare la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate.

În altă ordine de idei, Curtea reține în legătură cu criticile formulate de recurent că modul în care s-a verificat legalitatea arestării preventive de către aceeași instanță la un termen precedent, 24 octombrie 2005, este irelevant în cauza de față care are ca obiect exclusiv recursul declarat împotriva încheierii de la 14 decembrie 2005. Se constată, de asemenea, că aserțiunea recurentului privind pronunțarea încheierii recurate de către un complet care nu ar fi avut competența materială prevăzută de lege sunt lipsite de temei. În consecință, Curtea, reținând că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune ca inculpatul să fie în continuare privat de libertate, în forma dispusă prin încheierea recurată, va face aplicarea art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., respingând recursul ca nefondat. Totodată se va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că recurentul inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de soluționarea cauzei în recurs, urmând ca onorariul pentru apărătoarea desemnată din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva încheierii din 14 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția penală în dosarul nr. 928/P/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2006.