ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1759/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 6 martie 2006, Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea apelului inculpatului C.D.C. împotriva sentinței penale nr. 96 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului București, în baza art. 300 2 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului cu motivarea că în raport de natura și gravitatea faptei comise și de persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind necesară menținerea stării de arest și în cursul judecării apelului. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul C.D.C., care a cerut casarea acesteia și revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu se mai mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii.

Recursul inculpatului nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Instanța Curții de Apel București a fost legal sesizată cu apelul inculpatului arestat, astfel că a procedat legal conform legii atunci când a verificat arestarea inculpatului conform art. 160 b C. proc. pen. Or potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecății, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.

Din actele dosarului rezultă că împotriva inculpatului care s-a sustras procesului penal s-a emis mandat de arestare preventivă la 8 august 2005 pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu motivarea că se sustrage urmăririi penale și judecății iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este închisoare mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, condiții prevăzute de art. 148 lit. c) și h) C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 96 din 26 ianuarie 2006, Tribunalul București l-a condamnat pentru această infracțiune pe inculpat, la 4 ani și 6 luni prin revocarea suspendării condiționate a unei pedepse de un an închisoare aplicate anterior prin sentința penală nr. 915/2005 a Judecătoriei sector 3 București.

S-a reținut că inculpatul C.D.C. împreună cu alt inculpat au deposedat prin violență partea vătămată G.A.D. de un lănțișor de aur în zona Parcului Unirea. În cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie, iar temeiurile care au determinat arestarea se mențin. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului împotriva încheierii atacate și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva încheierii din 6 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 41605/3/2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2006.