ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3324/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22

februarie 2005, Curtea de Apel Galați a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului O.I., făcând aplicarea art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., fixând termen pentru judecarea apelului la 29

martie 2005.

Prin decizia penală nr. 1737

din 10 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri, reținând că subzistă

temeiurile de fapt care au determinat măsura arestării preventive a

inculpatului.

Împotriva acestei decizii

inculpatul O.I. a formulat contestație în anulare, invocând faptul că nu a fost

adus la instanță cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii

prin care a fost menținută măsura arestării sale preventive.

Contestația în anulare nu

este întemeiată.

Potrivit art. 386 lit. a) C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare când procedura de citare a părții la termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Totodată, conform art. 385

11

alin. (3) din același cod, judecarea recursului se poate face și în lipsa

inculpatului, chiar dacă acesta se află în stare de deținere, atunci când

recursul este îndreptat împotriva încheierilor privind măsurile preventive.

În cauză, inculpatul a fost

legal citat pentru termenul din 10 martie 2005 când s-a judecat recursul său

împotriva încheierii de menținere a arestării preventive însă din motive

obiective (lipsa mijloacelor de transport) el nu a putut fi adus de la

Penitenciarul Galați la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, judecarea

recursului s-a făcut în prezența avocatului desemnat din oficiu pentru apărarea

inculpatului, cu respectarea dispozițiilor procedurale privind citarea părților.

Întrucât contestația la

executare urmează a fi respinsă, contestatorul va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul O.I. împotriva deciziei

penale nr. 1737 din 10 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă contestatorul la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2005.