ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3324/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Galați a menținut măsura arestării preventive a inculpatului O.I., făcând aplicarea art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., fixând termen pentru judecarea apelului la 29 martie 2005. Prin decizia penală nr. 1737 din 10 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri, reținând că subzistă temeiurile de fapt care au determinat măsura arestării preventive a inculpatului. Împotriva acestei decizii inculpatul O.I. a formulat contestație în anulare, invocând faptul că nu a fost adus la instanță cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost menținută măsura arestării sale preventive.

Contestația în anulare nu este întemeiată. Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Totodată, conform art. 385 11 alin. (3) din același cod, judecarea recursului se poate face și în lipsa inculpatului, chiar dacă acesta se află în stare de deținere, atunci când recursul este îndreptat împotriva încheierilor privind măsurile preventive. În cauză, inculpatul a fost legal citat pentru termenul din 10 martie 2005 când s-a judecat recursul său împotriva încheierii de menținere a arestării preventive însă din motive obiective (lipsa mijloacelor de transport) el nu a putut fi adus de la Penitenciarul Galați la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, judecarea recursului s-a făcut în prezența avocatului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului, cu respectarea dispozițiilor procedurale privind citarea părților. Întrucât contestația la executare urmează a fi respinsă, contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul O.I. împotriva deciziei penale nr. 1737 din 10 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2005.