ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5922/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 9 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1764/2003, Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 160 b alin. (3) C. porc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului D.F.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215/1 și 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, se impune menținerea acesteia în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o cu privire la: - nulitatea încheierii, întrucât judecata cu privire la menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut fără prezența sa; - greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia. Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertatea sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați se constată că, temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 14 lit. a) și b) C. proc.

pen., respectiv că domiciliul inculpatului nu poate fi stabilit din lipsa datelor necesare, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus-arătate, se constată că unul din temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive, și anume, cel prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere. În legătură cu critica prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, constând în aceea că discutarea acesteia a avut loc în lipsa inculpatului, deci cu lipsă de procedură, se constată de asemenea, că este nefondat, pentru următoarele considerente. Conform art. 159 alin. (4) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, în cazul în care inculpatul nu poate fi adus în fața instanței din cauza unor situații deosebite în care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. În cauză, se constată, că inculpatul nu a fost prezent la judecată datorită imposibilității transferului acestuia de la Penitenciarul București - Jilava, motiv pentru care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor legale mai sus-citate, respectiv art. 159 alin. (4) C. proc. pen., asigurând apărarea acestuia prin apărătorul ales, avocat P.G., care a și pus concluzii în legătură cu menținerea măsurii arestării preventive.

Despre discutarea acestei măsuri, inculpatul a fost încunoștiințat la locul de deținere. Prin urmare, instanța de judecată respectând dispozițiile legale în mod corect a procedat la discutarea menținerii măsurii arestării preventive. În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul D.F.C. este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.C. împotriva încheierii din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Galați, Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 decembrie 2003.