ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3500/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 iunie 2004, Curtea de Apel București a respins excepțiile invocate de inculpatul P.F. ca nefondate, iar în baza art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că cele trei excepții sunt nefondate pentru următoarele considerente: - excepția nulității dispoziției de menținere a stării de arest preventiv din sentința penală nr. 544 din 22 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, ridicată de inculpat cu motivarea că privarea de libertate nu a fost pusă în discuție, a fost respinsă, reținându-se că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 289 C. proc.

pen., privitoare la oralitatea și contradictorialitatea judecății, așa încât nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la apărare a inculpatului P.F.; că totodată dezbaterile au avut loc în ședință publică și că pronunțarea a avut loc în ședință publică; - excepția nulității dispozițiilor de menținere a stării de arest în baza art. 350 C. proc. pen., a fost respinsă motivat în conformitate cu dispozițiile art. 159 C. proc. pen., potrivit cărora procedura prelungirii se dispune numai în cursul urmăririi penale și respectiv menținerea arestării inculpatului în cursul judecății se face în conformitate cu dispozițiile art. 300 1 și art. 300 2 C. proc. pen. Respectând aceste dispoziții, conchide instanța, s-a menținut starea de arest potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., nemaifiind obligată să pună din nou în discuție această măsură cu ocazia dezbaterilor în fond. Excepția nulității absolute a încheierii din 22 aprilie 2003 pronunțată în dosarul nr. 1676/2003 a Tribunalului București, respectiv că starea de arest a inculpatului a fost prelungită într-un complet format dintr-un singur judecător, a fost respinsă, motivat de faptul că instanța de recurs s-a mai pronunțat cu privire la această excepție, fiind respinsă ca nefondată în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003. În fine, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în baza art,.300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a acestuia. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate. Recursul este nefondat. Măsura arestării preventive a fost dispusă și prelungită, legal în cursul urmăririi penale și al judecății. Instanța de apel, făcând aplicarea dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului constatând că temeiurile care au justificat această măsură au rămas neschimbate. În consecință, recursul declarat împotriva acestei încheieri este nefondat urmând a fi respins, iar inculpatul obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva încheierii de ședința din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a I penală, pronunțată în dosarul nr. 2017/2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2004.