ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3846/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 2158/2003 al Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului M.I.D. pe o perioadă de 30 zile de la 6 noiembrie 2003, până la 5 decembrie 2003, inclusiv, în temeiul dispozițiilor art. 300 2 alin. (2) C. proc. pen. și art. 160 c C. proc. pen.

Instanța de fond a constatat că în cauză se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și față de natura și gravitatea faptelor, pentru care acesta a fost trimis în judecată, înșelăciune și complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și art. 143 C. proc. pen., iar punerea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că mandatul de arestare este nul absolut, deoarece la data emiterii acestuia se afla deja în executarea unei pedepse privative de libertate, iar prelungirea măsurii arestării preventive nu se justifică, deoarece lăsarea sa în libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 2599/ R din 12 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3480/2003, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.00 lei, din care 200.000 lei, reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru asigurarea asistenței juridice a acestuia.

Instanța de recurs a apreciat că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 300 2 alin. (2) C. proc. pen. și art. 160 c C. proc. pen., luând în considerare în mod corect gravitatea potențialelor infracțiuni, protejarea ordinii publice, pericolul ca recurentul să se sustragă procedurilor judecătorești și constatând că temeiurile, care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.I.D., reiterând motivele arătate mai sus și criticând decizia Curții de Apel București, secția I penală, pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este inadmisibil. Decizia penală nr. 2599/ R din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, este definitivă, fiind pronunțată în calea de atac a recursului prevăzută de lege împotriva încheierii, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 160 b C. proc.

pen. Prin urmare, inculpatul a utilizat și epuizat în condiții legale calea de atac a recursului ordinar, hotărârea judecătorească definitivă pronunțată în acest ciclu procesual, neputând face obiectul unui nou recurs. Întrucât calea de atac folosită nu este prevăzută și admisă de lege, art. 385 1 C. proc. pen., stabilind care sunt hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu recurs, deciziile pronunțate în recurs de curțile de apel, nefiind prevăzute, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins ca inadmisibil. Recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.I.D., împotriva deciziei penale nr. 2599/ R din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.