ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3846/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 23

octombrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 2158/2003 al Tribunalului

București, secția I penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a

inculpatului M.I.D. pe o perioadă de 30 zile de la 6 noiembrie 2003, până la 5

decembrie 2003, inclusiv, în temeiul dispozițiilor art. 300

2

alin.

(2) C. proc. pen. și art. 160

c

C. proc. pen.

Instanța de fond a constatat că în

cauză se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive a inculpatului și față de natura și gravitatea faptelor, pentru care

acesta a fost trimis în judecată, înșelăciune și complicitate la înșelăciune, prevăzute

de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a apreciat că sunt îndeplinite

dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. și art. 143 C. proc. pen., iar

punerea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie, susținând că mandatul de arestare este nul absolut, deoarece la

data emiterii acestuia se afla deja în executarea unei pedepse privative de

libertate, iar prelungirea măsurii arestării preventive nu se justifică,

deoarece lăsarea sa în libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 2599/ R din 12 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul

penal nr. 3480/2003, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat,

dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 550.00 lei, din care 200.000 lei, reprezintă onorariul avocatului

desemnat din oficiu, pentru asigurarea asistenței juridice a acestuia.

Instanța de recurs a apreciat că

tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 300

2

alin.

(2) C. proc. pen. și art. 160

c

C. proc. pen., luând în considerare în

mod corect gravitatea potențialelor infracțiuni, protejarea ordinii publice,

pericolul ca recurentul să se sustragă procedurilor judecătorești și constatând

că temeiurile, care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.I.D., reiterând motivele arătate mai sus și criticând

decizia Curții de Apel București, secția I penală, pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul este inadmisibil.

Decizia penală nr. 2599/ R din 12

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, este definitivă,

fiind pronunțată în calea de atac a recursului prevăzută de lege împotriva

încheierii, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive, în

conformitate cu dispozițiile art. 160

b

C. proc. pen.

Prin urmare, inculpatul a utilizat

și epuizat în condiții legale calea de atac a recursului ordinar, hotărârea

judecătorească definitivă pronunțată în acest ciclu procesual, neputând face

obiectul unui nou recurs.

Întrucât calea de atac folosită nu

este prevăzută și admisă de lege, art. 385

1

C. proc. pen., stabilind

care sunt hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu recurs, deciziile pronunțate

în recurs de curțile de apel, nefiind prevăzute, urmează ca recursul declarat

de inculpat să fie respins ca inadmisibil.

Recurentul va fi obligat să

plătească statului cheltuieli judiciare.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul M.I.D., împotriva deciziei penale nr. 2599/ R din 12

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.