ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 223/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 03 decembrie

2003, pronunțată în dosar nr. 3639/2003, Curtea de Apel București, secția I

penală, în temeiul art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a dispus

menținerea stării de arest a inculpatului N.M., trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

În motivarea acestei încheieri s-a

arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale; că subzistă temeiurile care au stat la baza

arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un

pericol pentru ordinea publică se impune menținerea acestei măsuri în

condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o cu privire la greșita

menținere a măsurii arestării preventive, considerând că în cauză nu mai

subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând

revocarea acesteia.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

În cauză, verificând actele și

lucrările de la dosar se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus

luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h)

C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și

lăsarea sa în libertate ar reprezenta pericol pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat de

inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat

la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în

cauză au intervenit două hotărâri de condamnare, în primă instanță și în apel, prin

care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în

judecată.

Față de această situație, urmează a

se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea

măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri

care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data

arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice

această cerere.

În consecință, pentru considerentele

arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul N.M. este

nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din 3 decembrie 2003 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3639/2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2004.