ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 223/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 03 decembrie 2003, pronunțată în dosar nr. 3639/2003, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului N.M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale; că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive și că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol pentru ordinea publică se impune menținerea acestei măsuri în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o cu privire la greșita menținere a măsurii arestării preventive, considerând că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia. Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate ar reprezenta pericol pentru ordinea publică. Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză au intervenit două hotărâri de condamnare, în primă instanță și în apel, prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată. Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul N.M. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3639/2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.