ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 41/2006

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 4 noiembrie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3459/2005,

s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului F.M.E. pe

o perioadă de 60 de zile.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat arestarea se

mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, natura și

gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță demonstrând

pericolul pentru ordinea publică prevăzută de art. 148  lit. h) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea în stare de

libertate întrucât nu prezintă pericol  social.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Conform acestui din urmă text, când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Curtea de Apel București s-a

conformat acestor texte de lege și a menținut arestarea preventivă a

inculpatului care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea

prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și a constatat că există motive

verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiunea.

În speță, inculpatul a fost

condamnat de Tribunalul București, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru tentativă

la infracțiunea de tâlhărie, pedeapsă menținută prin decizia penală nr. 928/ A

din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel București.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.M.E. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

3459/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

ianuarie 2006.