ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 41/2006

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 4 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3459/2005, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului F.M.E. pe o perioadă de 60 de zile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat arestarea se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, natura și gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță demonstrând pericolul pentru ordinea publică prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Conform acestui din urmă text, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Curtea de Apel București s-a conformat acestor texte de lege și a menținut arestarea preventivă a inculpatului care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și a constatat că există motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiunea.

În speță, inculpatul a fost condamnat de Tribunalul București, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, pedeapsă menținută prin decizia penală nr. 928/ A din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel București. Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M.E. împotriva încheierii din 4 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3459/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2006.