ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4779/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 iulie 2006, Curtea de Apel București având pe rol soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații I.Șt.L. și R.A. împotriva sentinței penale nr. 629 din 24 mai 2006 a Tribunalului București, în baza art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului R.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive care impun în continuare privarea lui de libertate, respectiv acesta se află în situația prevăzută de art. 148 lit. b) și h) C. proc.

pen., iar în cauză există probe că a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a solicitat casarea încheierii și, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive. În susținerea recursului a depus acte noi, caracterizări, diplome de merit și un bilet de ieșire din Spitalul Clinic Fundeni a mamei lui, R.M. Recursul inculpatului este fondat. Din actele dosarului rezultă că inculpatul R.A. a fost arestat preventiv, la 8 septembrie 2005, trimis în judecată și condamnat, la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., prin sentința penală nr. 629 din 24 mai 2006 a Tribunalului București.

Potrivit art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., dacă în cursul judecății instanța care verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Inculpatul R.A. a fost arestat în condițiile art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. La data luării măsurii arestării preventive au existat temeiurile luării acestei măsuri dintre care o parte s-au menținut pe parcursul procesului penal până în prezent când acestea au dispărut.

Astfel, pe de o parte la luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere prevederile art. 148 lit. b), infracțiune flagrantă, care se urmărește potrivit dispozițiilor art. 465 și următoarele C. proc. pen. Această procedură nu a fost finalizată, urmărirea penală și judecata în fond făcându-se după procedura obișnuită, astfel că dispozițiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., nu mai pot justifica în prezent arestarea preventivă. În ce privește temeiurile arestării preventive, conținute în dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., așa cum s-a arătat acestea au subzistat în cursul judecății în fond a cauzei. S-a stabilit că în cauză există dubii că inculpatul a comis fapta, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani iar instanța a motivat în cursul judecății menținerea stării de arest prin pericolul concret al făptuitorului pentru ordinea publică.

În prezent nu mai există certitudinea că lăsarea în libertate a inculpatului R.A. prezintă pericol pentru ordinea publică și ca urmare nu mai sunt întrunite condițiile arestării preventive prevăzute la art. 148 lit. h) C. proc. pen. În acest sens, cu ocazia dezbaterii recursului, inculpatul a depus acte de natură să formeze convingerea instanței cu privire la această chestiune. Astfel, din caracterizările profesorilor I.A., S.A. și Șt.P., cadre didactice universitare la F.C.A.S.E. București, rezultă că inculpatul R.A. este un student eminent cu numeroase premii în activitatea de cercetare științifică, împrejurarea atestată și de cele 6 diplome ala căror copii au fost depuse în instanță. În același sens sunt adeverințele I.N.C.D.M.F.

din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului și S.G.P. unde concomitent cu urmarea cursurilor facultății a lucrat inculpatul. Și conducerea asociației de proprietari din imobilul unde locuiește inculpatul îl caracterizează pe acesta ca având o conduită socială bună. Inculpatul a mai prezentat în instanță acte medicale din care rezultă că mama lui este bolnavă de neoplasm mamar. Toate acestea împreună cu împrejurarea că la data arestării până în prezent a trecut o perioadă lungă de timp de aproape un an relevă că inculpatul în prezent nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezonanța socială a faptei sale în societate diminuându-se cu scurgerea timpului, având în vedere și datele care caracterizează persoana lui.

De altfel, coinculpatul I.Șt.L. și el judecat în prezenta cauză pentru același gen de fapte și condamnat la fond la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare a fost pus în libertate. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că inculpatul R.A. se află în situația prevăzută de art. 139 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel că în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului împotriva încheierii din 18 iulie 2006 a Curții de Apel București pe care o va casa și, rejudecând, va înlocui măsura arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva încheierii din 18 iulie 2006 Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează încheierea atacată și, rejudecând, revocă măsura arestării preventive a inculpatului pe care o înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului R.A., dacă nu este arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2006.