ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4779/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 18 iulie 2006,

Curtea de Apel București având pe rol soluționarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații I.Șt.L. și R.A.

împotriva sentinței penale nr. 629 din 24 mai 2006 a Tribunalului București, în

baza art. 300

2

și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a

dispus menținerea stării de arest a inculpatului R.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

motivat că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive care impun în continuare privarea lui de libertate,

respectiv acesta se află în situația prevăzută de art. 148 lit. b) și h) C.

proc. pen., iar în cauză există probe că a săvârșit fapta pentru care este

trimis în judecată.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul care a solicitat casarea încheierii și, în rejudecare,

revocarea măsurii arestării preventive. În susținerea recursului a depus acte

noi, caracterizări, diplome de merit și un bilet de ieșire din Spitalul Clinic

Fundeni a mamei lui, R.M.

Recursul inculpatului este fondat.

Din actele dosarului rezultă că

inculpatul R.A. a fost arestat preventiv, la 8 septembrie 2005, trimis în

judecată și condamnat, la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) C. pen., prin sentința penală nr. 629 din 24 mai 2006 a

Tribunalului București.

Potrivit art. 160

b

alin.

(2) C. proc. pen., dacă în cursul judecății instanța care verifică periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive constată că temeiurile care au

determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării

preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Inculpatul R.A. a fost arestat în

condițiile art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

La data luării măsurii arestării

preventive au existat temeiurile luării acestei măsuri dintre care o parte s-au

menținut pe parcursul procesului penal până în prezent când acestea au

dispărut.

Astfel, pe de o parte la luarea

măsurii arestării preventive s-au avut în vedere prevederile art. 148 lit. b),

infracțiune flagrantă, care se urmărește potrivit dispozițiilor art. 465 și

următoarele C. proc. pen.

Această procedură nu a fost

finalizată, urmărirea penală și judecata în fond făcându-se după procedura

obișnuită, astfel că dispozițiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., nu mai pot

justifica în prezent arestarea preventivă.

În ce privește temeiurile arestării

preventive, conținute în dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., așa cum

s-a arătat acestea au subzistat în cursul judecății în fond a cauzei. S-a

stabilit că în cauză există dubii că inculpatul a comis fapta, pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiune este mai mare de 4 ani iar instanța a

motivat în cursul judecății menținerea stării de arest prin pericolul concret

al făptuitorului pentru ordinea publică.

În prezent nu mai există certitudinea

că lăsarea în libertate a inculpatului R.A. prezintă pericol pentru ordinea

publică și ca urmare nu mai sunt întrunite condițiile arestării preventive

prevăzute la art. 148 lit. h) C. proc. pen.

În acest sens, cu ocazia dezbaterii

recursului, inculpatul a depus acte de natură să formeze convingerea instanței

cu privire la această chestiune.

Astfel, din caracterizările

profesorilor I.A., S.A. și Șt.P., cadre didactice universitare la F.C.A.S.E. București,

rezultă că inculpatul R.A. este un student eminent cu numeroase premii în

activitatea de cercetare științifică, împrejurarea atestată și de cele 6

diplome ala căror copii au fost depuse în instanță.

În același sens sunt adeverințele I.N.C.D.M.F.

din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului și S.G.P. unde concomitent cu

urmarea cursurilor facultății a lucrat inculpatul.

Și conducerea asociației de

proprietari din imobilul unde locuiește inculpatul îl caracterizează pe acesta

ca având o conduită socială bună.

Inculpatul a mai prezentat în instanță

acte medicale din care rezultă că mama lui este bolnavă de neoplasm mamar.

Toate acestea împreună cu

împrejurarea că la data arestării până în prezent a trecut o perioadă lungă de

timp de aproape un an relevă că inculpatul în prezent nu mai prezintă pericol

concret pentru ordinea publică, rezonanța socială a faptei sale în societate

diminuându-se cu scurgerea timpului, având în vedere și datele care

caracterizează persoana lui.

De altfel, coinculpatul I.Șt.L. și

el judecat în prezenta cauză pentru același gen de fapte și condamnat la fond

la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare a fost pus în libertate.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că

inculpatul R.A. se află în situația prevăzută de art. 139 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., astfel că în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul inculpatului împotriva încheierii din 18 iulie 2006 a

Curții de Apel București pe care o va casa și, rejudecând, va înlocui măsura

arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de

inculpatul R.A. împotriva încheierii din 18 iulie 2006 Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează încheierea atacată și,

rejudecând, revocă măsura arestării preventive a inculpatului pe care o

înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Dispune punerea de îndată în

libertate a inculpatului R.A., dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 august 2006.