ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4336/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1853/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului P.I.C. conform dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., și art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F. Instanța de fond a motivat soluția prin menținerea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive și care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.I.C. care a solicitat admiterea căii de atac și judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea dovedi nevinovăția și pentru a-și putea întreține mama bolnavă.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Inculpatul P.I.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., fiind condamnat prin sentința penală nr. 582 din 17 mai 2006 a Tribunalului București, secția I penală, la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 86 4 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 695 din 22 mai 2002, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 2462 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel București, inculpatul urmând să execute, în final, 8 ani și 9 luni închisoare.

Măsura arestării preventive a inculpatului, menținută pe tot parcursul procesului penal, a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia fiind mai mare de 4 ani, iar în cauză existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei dedusă judecății, inculpatul acționând la lăsarea întunericului, împreună cu un minor, folosind un cuțit pentru amenințarea și deposedarea victimei de bunuri. Instanța de apel pe rolul căreia se afla cauza în prezent, s-a conformat dispozițiilor art. 200 2 și 160 b alin. (3) C. proc.

pen., și a verificat regularitatea luării și menținerii măsurii arestării preventive, constatând în mod just și în raport de împrejurările arătate, că se mențin în continuare temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea acestei măsuri. În consecință, menținându-se în mod legal măsura arestării preventive față de inculpatul P.I.C., soluția instanței de apel recurată pe această cale, este conformă legii, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.C. împotriva încheierii din 20 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 1853/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iulie 2006.