ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 232/2005

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 14 decembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 571/2004 s-a

menținut starea de arest, printre alții, a inculpatului H.H.

Din verificarea actelor și

lucrărilor din dosar, instanța de apel a apreciat că se mențin temeiurile avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, inculpații au

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare

de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică și impun menținerea acestei măsuri.

În termen legal, împotriva

menținerii acestei măsuri preventive a declarat recurs inculpatul H.H., care a

solicitat judecarea în stare de libertate având în vedere că este arestat de

aproape 3 ani, iar în cauză a intervenit o lege mai favorabilă.

Verificând această critică în raport

de prevederile legale cât și de probele și lucrările cauzei se apreciază că

soluția de menținere a arestării preventive este legală și temeinică.

Astfel deși se susține de inculpat

că măsura preventivă este și nelegală pentru că în cauză nu există un mandat de

arestare, susținerea nu se confirmă având în vedere că identitatea inculpatului

a fost corect stabilită sub numele de H.H., pentru care s-a emis un mandat de

arestare preventivă, măsura dispusă fiind luată cu respectarea prevederilor art.

143 C. proc. pen. și art. 146 C. proc. pen.

Pe de altă parte, conformându-se art.

160

b

C. proc. pen., în cursul judecății instanța a verificat

periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive și constatând că sunt

realizate cerințele legale a menținut justificat măsura arestării preventive.

În rest, susținerile recurentului

pot forma obiectul unor critici pe fondul cauzei care pot fi avute în vedere la

soluționarea apelului sau eventual a recursului.

În acest context, încheierea atacată

este legală și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul H.H., împotriva încheierii din 14 decembrie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 571/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

ianuarie 2005.