ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 232/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 571/2004 s-a menținut starea de arest, printre alții, a inculpatului H.H. Din verificarea actelor și lucrărilor din dosar, instanța de apel a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și impun menținerea acestei măsuri. În termen legal, împotriva menținerii acestei măsuri preventive a declarat recurs inculpatul H.H., care a solicitat judecarea în stare de libertate având în vedere că este arestat de aproape 3 ani, iar în cauză a intervenit o lege mai favorabilă.

Verificând această critică în raport de prevederile legale cât și de probele și lucrările cauzei se apreciază că soluția de menținere a arestării preventive este legală și temeinică. Astfel deși se susține de inculpat că măsura preventivă este și nelegală pentru că în cauză nu există un mandat de arestare, susținerea nu se confirmă având în vedere că identitatea inculpatului a fost corect stabilită sub numele de H.H., pentru care s-a emis un mandat de arestare preventivă, măsura dispusă fiind luată cu respectarea prevederilor art. 143 C. proc. pen. și art. 146 C. proc. pen. Pe de altă parte, conformându-se art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive și constatând că sunt realizate cerințele legale a menținut justificat măsura arestării preventive.

În rest, susținerile recurentului pot forma obiectul unor critici pe fondul cauzei care pot fi avute în vedere la soluționarea apelului sau eventual a recursului. În acest context, încheierea atacată este legală și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.H., împotriva încheierii din 14 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 571/2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2005.