ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3337/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 23 aprilie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 1280/2004, Curtea de Apel București, secția a I

penală, în temeiul art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a dispus

menținerea stării de arest a inculpatului L.C. trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000.

În motivarea acestei încheieri s-a

arătat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului

subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul, care a criticat-o pentru greșita menținere a măsurii

arestării preventive, a susținut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru

care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea acesteia.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

În cauză, verificând actele și

lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă se constată că

temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl

constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută

de lege este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea sa în libertate ar

prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat de

inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult

chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin

care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în

judecată, cauza aflându-se la instanța de apel.

Față de această situație, urmează a

se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea

măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri

care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data

arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice

această cerere.

În consecință, pentru considerentele

arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul L.C. este

nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul L.C. împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel București în dosarul nr. 1280/2004 al acelei instanțe, ca

nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.