ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3337/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1280/2004, Curtea de Apel București, secția a I penală, în temeiul art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului L.C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În motivarea acestei încheieri s-a arătat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive, a susținut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea acesteia.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se la instanța de apel. Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul L.C. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 1280/2004 al acelei instanțe, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.