ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3572/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la 16

iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr.

1280/2004 a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului apelant

P.V.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive a

inculpatului apelant subzistă, iar lăsarea lui în libertate constituie, pericol

pentru ordinea publică.

Împotriva încheierii, inculpatul, în

termen legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita stabilire a

vinovăției sale și pe datele ce caracterizează favorabil persoana sa,

probatoriul administrat la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești

fiind „fabricate”, odată ce declarațiile de martori s-au luat sub presiune, iar

partea vătămată și apărătorul său ales au susținut o altă situație de fapt

decât cea real întâmplată.

Recursul declarat nu este fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă

sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, și inculpatul a

săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață,

alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 335 din 10

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpat

pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În cursul judecării apelului

declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, la termenul de

judecată din 16 iunie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

,

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului, reținându-se că nu s-au schimbat

temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, iar prin lăsarea în

libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică, având în

vedere natura infracțiunii săvârșite.

Referitor la motivele de recurs

invocate, acestea constituie cazuri de casare pe fondul cauzei, nerelevând însă

temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.

Trecând la verificarea, din oficiu,

a temeiniciei și legalității încheierii recurate, Curtea constată că inculpatul

nu a invocat nici un motiv de casare a respectivei hotărâri.

Or, în raport de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și pentru a

exista garanția că el nu va influența mersul normal al judecății, Curtea

apreciază că, într-adevăr, subzistă în continuare temeiurile care justifică

menținerea lui în stare de arest preventiv.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat urmează să fie respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.V. împotriva încheierii din 16 iunie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1280/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2004.