ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
In baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea de ședință din 2 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr.2384/2003,
Tribunalul București – Secția I penală, a dispus, între altele, în baza
art.300
2
, cu referire la art.160
b
C.proc.pen., menținerea
stării de arest a inculpatului
A.Ș.
In
motivarea acestei încheieri s-a arătat că, având în vedere că se mențin
temeiurile avute la luarea măsurii preventive, natura infracțiunilor comise și
persoana inculpatului, menținerea acestei măsuri este legală și temeinică.
Impotriva
acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A.Ș., solicitând revocarea
măsurii arestării preventive, cu motivarea că temeiurile avute la luarea
măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar prin lăsarea sa în libertate
nu s-ar crea pericol pentru ordinea publică.
Curtea
de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.2726 a respins
ca nefondat recursul declarat de inculpat cu motivarea că temeiul juridic al
luării măsurii arestării preventive, art.148 lit.h C.proc.pen. subzistă, și că
având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor pentru care acesta a fost
trimis în judecată, existând, cel puțin indicii puternice, în sensul prevăzut
de art.143 alin.3 C.proc.pen., din care rezultă presupunerea că acesta a
săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, menținerea acestei
măsuri este nu numai justificată, dar și legală.
Impotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.Ș., pe care a criticat-o cu
privire la greșita respingere a recursului, solicitând admiterea prezentei căi
de atac, casarea deciziei atacate, revocarea măsurii arestării preventive și
punerea în libertate.
Recursul
declarat de inculpat este inadmisibil.
Potrivit
art.160
b
C.proc.pen., în cursul judecății instanța verifică
periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii
arestării preventive, iar potrivit alin.ultim al acestui text de lege,
încheierea poate fi atacată cu recurs.
Verificând
actele și lucrările de la dosar se constată că prin încheierea de ședință din
2 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală a menținut ca legală și
temeinică măsura arestării preventivă luată față de inculpat în cursul
urmăririi penale.
Inculpatul
a declarat recurs împotriva acestei încheieri care a fost respins prin decizia
penală nr.2726 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală.
Această
decizie este însă definitivă, întrucât legea nu prevede nici o altă cale de
atac împotriva sa, lucru corect stabilit și de instanța de apel.
Potrivit
art.417 C.proc.pen., republicat, hotărârea instanței de recurs rămâne
definitivă, între altele, la data pronunțării, când procesul a luat sfârșit în
fața instanței de recurs, situație întâmplată în cauza de față.
Cum
împotriva unei hotărâri rămase definitivă nu se mai poate exercita nici una
din căile de atac ordinare, ci, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege
numai căile de atac extraordinare, urmează a se constata că în cauză inculpatul
declarând recurs la o hotărâre rămasă definitivă, un astfel de recurs este
inadmisibil și urmează a fi respins ca atare în temeiul art.385
15
pct.1 lit.a C.proc.pen., în legislația noastră neexistând reglementată
instituția recursului la recurs.
Respingerea
prezentului recurs datorându-se culpei procesuale a inculpatului, acesta
urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate
de judecata acestei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.Ș. împotriva deciziei penale
nr.2726 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
pronunțată în dosarul nr.3890/2003.
Obligă
pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiicare
către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.