ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2004

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr.2384/2003, Tribunalul București – Secția I penală, a dispus, între altele, în baza art.300 2 , cu referire la art.160 b C.proc.pen., menținerea stării de arest a inculpatului A.Ș. In motivarea acestei încheieri s-a arătat că, având în vedere că se mențin temeiurile avute la luarea măsurii preventive, natura infracțiunilor comise și persoana inculpatului, menținerea acestei măsuri este legală și temeinică. Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A.Ș., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, cu motivarea că temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar prin lăsarea sa în libertate nu s-ar crea pericol pentru ordinea publică.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.2726 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat cu motivarea că temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive, art.148 lit.h C.proc.pen. subzistă, și că având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, existând, cel puțin indicii puternice, în sensul prevăzut de art.143 alin.3 C.proc.pen., din care rezultă presupunerea că acesta a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, menținerea acestei măsuri este nu numai justificată, dar și legală. Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.Ș., pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a recursului, solicitând admiterea prezentei căi de atac, casarea deciziei atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate.

Recursul declarat de inculpat este inadmisibil. Potrivit art.160 b C.proc.pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit alin.ultim al acestui text de lege, încheierea poate fi atacată cu recurs. Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventivă luată față de inculpat în cursul urmăririi penale. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri care a fost respins prin decizia penală nr.2726 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Această decizie este însă definitivă, întrucât legea nu prevede nici o altă cale de atac împotriva sa, lucru corect stabilit și de instanța de apel. Potrivit art.417 C.proc.pen., republicat, hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă, între altele, la data pronunțării, când procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs, situație întâmplată în cauza de față. Cum împotriva unei hotărâri rămase definitivă nu se mai poate exercita nici una din căile de atac ordinare, ci, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege numai căile de atac extraordinare, urmează a se constata că în cauză inculpatul declarând recurs la o hotărâre rămasă definitivă, un astfel de recurs este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare în temeiul art.385 15 pct.1 lit.a C.proc.pen., în legislația noastră neexistând reglementată instituția recursului la recurs.

Respingerea prezentului recurs datorându-se culpei procesuale a inculpatului, acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecata acestei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.Ș. împotriva deciziei penale nr.2726 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr.3890/2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiicare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.