ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1678/121/2009, pe rol fiind discutarea măsurii arestării preventive menținută prin sentința penală nr. 514 din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Galați, privind pe inculpații D.I., D.I. și I.G., constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei masuri, fiind întrunite atât cerințele art. 300 2 , cât și ale art. 160 b C. proc. pen., Curtea de Apel Galați a menținut măsura arestării preventive a acestora. În termen legal, inculpatul D.I. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă și judecarea sa în libertate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite și lipsa antecedentelor penale.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, potrivit art. 139 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Cu referire la motivele de recurs invocate, se retine că instanța de apel, la data de 13 ianuarie 2010 a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului și chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Galați nu are caracter definitiv, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O. Astfel, se constată că inculpatul D.I.

a fost condamnat de Tribunalul Galați, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și de modalitatea de săvârșire, împreună cu alți 2 coinculpați, de circumstanțele reale în care a fost produsă, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Nu în ultimul rând s-a avut în vedere vătămarea adusă relațiilor sociale, prejudiciul considerabil generat prin infracțiune, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că, instanța a dispus menținerea stării de arest a acestuia. Ca atare, încheierea pronunțată la 13 ianuarie 2010 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul D.I. nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 din C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 1678/121/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.