ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1333/2009

Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanții G.V. și SC S.A.N.I.T.A.L. SRL au chemat în judecată pe pârâta SC I.F.N.T.L. SA BUCUREȘTI, solicitând instanței să dispună anularea a 7 bilete la ordin emise în perioada 2 decembrie 2003 – 8 ianuarie 2004, cu scadență în perioada 23 noiembrie 2005 – 27 februarie 2006, pentru garantarea ratelor de leasing datorate conform contractului de leasing financiar nr. 166 din 2 decembrie 2003 și obligarea pârâtei la restituirea către reclamanta SC S.A.N.I.T.A.L. SRL a biletelor la ordin sub sancțiunea de daune cominatorii de 1000 ron/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Motivarea acțiunii a avut la bază folosirea biletelor la ordin de către pârâtă în mod nelelegal pentru o rată achitată în vederea garantării obligațiilor de plată dintr-un alt contract și pentu garantarea unor pretinse penalități în locul debitelor propriu-zise. La termenul din 12 septembrie 2007, reclamanții și-au completat și precizat acțiunea, arătând că prin capătul unu al cererii solicită constatarea nulității absolute a biletelor la ordin enumerate, conform art. 5 C. civ. raportat la Legea nr. 58/1934 și art. 966-968 C. civ., că a extins obiectul acțiunii cu încă 8 bilete la ordin enumerate la fila 58, în dosarul judecătoriei. Judecătoria Sector 3 București prin sentința civilă nr. 7358 din 12 septembrie 2007 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în fvoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 15250 din 18 decembrie 2007 a admis excepția lipsei calității de reprezentant privind pe reclamanta SC S.A.N.I.T.A.L. SRL București și a anulat cererea formulată în numele SC S.A.N.I.T.A.L. SRL București pentru lipsa calității de reprezentant. A admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul G.V., respingând-o ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut temeinicia excepției lipsei calității de reprezentant pentru reclamanta SC S.A.N.I.T.A.L. SRL, raportat la faptul că anterior formulării cererii de chemare în judecată, această societate intrase în procedura de lichidare judiciară, avocatul nefăcând dovada că mandatul i-a fost dat de lichidatorul judiciar pentru promovarea acțiunii.

S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la faptul că prin aceasta s-a cerut anularea unor bilete la ordin, față de care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 58/1934, care prevăd căi speciale de atac împotriva unor asemenea titluri de valoare, nefiind admisibilă o acțiune pe dreptul comun pentru anularea lor și că nu se poate dispune anularea acestora într-un cadru procesual din care emitentul lipsește. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 241 din 7 mai 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G.V. împotriva hotărârii instanței de fond, păstrând aceeași motivare ca instanța de fond. Împotriva menționatei decizii, reclamantul G.V.

a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În criticile formulate, recurentul-reclamant susține în esență următoarele: - greșit instanța de apel a interpretat actele juridice deduse judecății, respectiv biletele la ordin în privința cărora a solicitat constatarea nulității absolute, sub aspectul naturii lor juridice, în sensul că acestea sunt titluri de valoare, ele nereprezentând un contract sau o convenție și că nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 948 C. civ., ci dispozițiile legii speciale (ale Legii nr. 58/1934) motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Recurentul susține că prin cererea sa a solicitat constatarea nulității absolute a biletelor la ordin, privite ca titluri de credit, pentru că acestea nu purtau la data emiterii toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 104 din Legea nr. 58/1934, ele fiind completate ulterior în fals de beneficiar, fiind emise cu încălcarea normelor imperative care le reglementa conținutul și cu nerespectarea formei cerute de lege ad validitatem . În consecință, este greșită aprecierea instanței de apel că nu poate invoca pe calea dreptului comun motive de nulitate absolută a unui titlul de credit (bilet la ordin), că o astfel de concluzie conduce la situația în care un act juridic afectat de vicii de natură a antrena sancțiunea nulității absolute să nu poată fi lipsit de efecte, deși ele contravin legii, încălcându-se dispozițiile art. 295 alin. (1) și art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. - Curtea de Apel București a omis să analizeze susținerile sale legate de aplicarea sancțiunii pe drept comun, nulitatea absolută în privința biletelor la ordin încălcându-se și jurisprudența curții cu referire la decizia nr. 718/2002, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; Astfel apreciază că este greșită și reținerea instanței de apel în sensul că nulitatea absolută a biletelor la ordin poate fi valorificată numai prin mijloacele procesuale specifice reglementate de legea specială, Legea nr. 58/1934, că în toate situațiile în care creditorul ar sta în pasivitate, debitorul nu ar avea la îndemână nici un mijloc procesual prin care să solicite a se constata nulitatea titlului creditorului, situație în care s-ar eluda și s-ar lipsi de efecte prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 și s-ar încălca liberul acces la justiție garantat de art. 6 din CEDO și de normele constituționale.

- recurentul-reclamant susține că a făcut dovada interesului său în promovarea acțiunii pentru că intimata-pârâtă SC T.L. SA BUCUREȘTI se folosește de aceste bilete la ordin pentru a justifica calitatea sa de creditor în alte litigii aflate pe rolul instanțelor, situație neanalizată ce face ca hotărârea instanței de apel să fie pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 295 al.1 C. proc. civ. raportat la art.261 C. proc. civ., motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ.; - cu privire la inadmisibilitatea cererii sale, ca urmare a anulării cererii formulate de SC S.A.N.I.T.A.L. SRL pentru lipsa calității de reprezentant a avocatului, se impunea citarea în cauză a lichidatorului societății pentru a-și preciza poziția în raport de cererea de chemare în judecată formulată, că hotărârea pronunțată este nulă pentru nerespectarea normelor imperative referitoare la procedura de citare cu aceasta, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C. proc.

civ.; - valabilitatea avalului este condiționată de valabilitatea formală a obligației garantate, iar dacă obligația garantată este nulă pentru că nu îndeplinește condițiile formale, avalul este și el lovit de nulitate; prin urmare în condițiile în care un bilet la ordin este nul absolut, se poate cere constatarea acestei nulității în contradictoriu cu beneficiarul, dat fiind caracterul autonom al raportului juridic creat, aspect neanalizat de instanța de apel care face ca hotărârea pronunțată să fie nelegală în sensul dispozițiilor art.304 pct.9 C. proc. civ.. Prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă SC T.L. SA BUCUREȘTI a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul reclamantului este nefondat. Înalta Curte analizând decizia prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea acesteia, în cauză nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Prima critică formulată în recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. prin care susține greșita interpretare de către instanța de apel a actelor juridice deduse judecății, respectiv a biletelor la ordin a căror nulitate absolută s-a cerut, este nefondată.

Astfel, se constată că în mod corect instanța a apreciat că biletele la ordin sunt titluri de valoare reglementate de o lege specială, Legea nr. 58/1934, derogatorie de la dreptul comun, că față de această situație, nu poate fi reținută susținerea recurentului-reclamant, în sensul că analiza validității acestor titluri de valoare trebuie făcută prin raportare la dispozițiile generale în materie, respectiv la condițiile reglementate de art. 948 C. civ., că titlul de credit nu este un contract sau o convenție pentru a-i fi aplicabile dispozițiile Codului civil. Biletul la ordin este un titlu de valoare cu natură deosebită de cea a unei convenții ori a unui contract și că în raport de aceste considerente condițiile de validitate ale biletelor la ordin se analizează în raport de dispozițiile legii speciale și nu în raport de dispozițiile dreptului comun.

În condițiile în care dreptul cambial a instituit norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, aceste norme care sunt de strictă interpretare, se aplică cu prioritate față de dispozițiile procedurale de drept comun. Nu poate fi reținută nici critica privind neanalizarea și neargumentarea de instanță a excepției inadmisibilității acțiunii sale și încălcarea dispozițiilor art. 295 alin. (1) și art. 261 pct. 5 C. proc. civ. avându-se în vedere motivarea amplă și la obiect a deciziei de către instanța de apel. În ceea ce privește invocarea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la interesul său în promovarea acțiunii acesta nu poate fi analizat, litigiul nefiind soluționat prin raportare la lipsa de interes a părții în promovarea cererii, aspect care de altfel nu a fost pus nici în discuția părților.

Nefondată este și critica de recurs întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. ce viza nelegala citare a SC S.A.N.I.T.A.L. SRL, avându-se în vedere că singura persoană care trebuia să facă demersuri pentru obținerea mandatului din partea lichidatorului pentru promovarea unei acțiuni în instanță era reclamantul care și-a arogat calitatea de reprezentant al societății. Este corectă și reținerea Curții de Apel București cu privire la valabilitatea avalului în raport de valabilitatea formală a obligației garantate, dat fiind că aceste aspecte vizau fondul cauzei, asupra căruia instanțele nu s-au pronunțat, singura analiză raportându-se numai la inadmisibilitatea cererii reclamantului.

Față de această situație, cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului. Cum reclamantul este în culpă, în temeiul art. 274 C. proc. civ. acesta urmează a fi obligat și la plata sumei de 2600 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC I.F.N.T.L. SA BUCUREȘTI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva deciziei comerciale nr. 241 din 7 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 2600 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC I.F.N.T.L. SA BUCUREȘTI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.