ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2823 din 28 februarie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a comercială, instanța a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL în

contradictoriu cu pârâta SC A.R. SRL având drept obiect obligarea pârâtei la

înlocuirea autovehiculului utilizat de către reclamantă în baza contractului de

leasing financiar.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut faptul că în cauză în raport de temeiul juridic invocat, nu

sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 21/1992, întrucât reclamanta fiind

persoană juridică, nu poate face parte din categoria consumatorilor astfel cum

a fost ea definită de menționatul act normativ. Împotriva acestei sentințe

comerciale, reclamanta în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 284 alin.

(1) C. proc. civ. a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, la data de 13 mai 2008 a fost înregistrat

dosarul nr. 7825/3/2006.

Curtea de Apel București,

prin decizia nr. 273 din 1 iunie 2009 a admis apelul reclamantei SC F. SRL, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe reținând, în esență, că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art.

261 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că nu a motivat în fapt și în drept

respingerea acțiunii reclamantei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, pârâta SC A.R. SRL solicitând admiterea recursului

său și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei

și menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului său,

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

critică decizia instanței de apel arătând, în esență, că, în mod greșit, s-a

casat sentința cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond nu a

soluționat cauza în temeiul unei excepții procesuale ci s-a pronunțat pe fondul

cauzei.

Examinând recursul prin

prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, fiind

dat motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 297 alin. (1) C.

proc. civ.

Potrivit art. 297 alin. (1) C.

proc. civ. instanța de apel putea desființa hotărârea instanței de fond cu

trimiterea cauzei spre rejudecare doar în cazul în care, în mod greșit prima

instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata

s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată (acest al doilea caz nu

face obiectul prezentei cauze).

Or, instanța de fond nu a

soluționat acțiunea reclamantei în temeiul unei excepții procesuale fără a

intra în cercetarea fondului cauzei ci, dimpotrivă, a abordat fondul acesteia,

analizând susținerile părților implicate în proces prin prisma prevederilor O.G.

nr. 21/1992, care au constituit temeiul de drept al acțiunii și concluzionând,

în mod expres, că în speță nu sunt incidente aceste dispoziții legale, arătând

și considerentele care au dus la această concluzie. De altfel judecarea

fondului cauzei de către instanța de fond rezultă și din formulările utilizate

în considerentele hotărârii („acțiunea nu este întemeiată și va fi respinsă” și

„va respinge acțiunea ca neîntemeiată”) și în dispozitiv („respinge acțiunea ca

neîntemeiată”). Mai mult, chiar instanța de apel reține că judecătorul fondului

s-a limitat doar la scurte considerații cu privire la incidența dispozițiilor

O.G. nr. 21/1992 și la faptul că acesta fiind singurul temei de drept invocat,

soluția respingerii cererii se impunea în mod automat, mențiuni care atestă, și

ele, abordarea fondului de către prima instanță.

Din cele de mai sus rezultă

cu evidență că prima instanță a intrat în cercetarea fondului cauzei iar dacă

instanța de apel a apreciat că nu au fost lămurite toate aspectele care țin de

fondul litigiului avea posibilitatea să le examineze în baza caracterului

devolutiv al apelului și nu putea să desființeze sentința cu trimitere spre

rejudecare primei instanțe pentru că, procedând în acest mod, a aplicat greșit

prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele de mai sus

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. să admită

recursul și să caseze decizia instanței de apel trimițând cauza aceleiași

instanțe pentru judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A.R. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 273 din 1 iunie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru

soluționarea apelului pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2010.