ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2823 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a comercială, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SRL având drept obiect obligarea pârâtei la înlocuirea autovehiculului utilizat de către reclamantă în baza contractului de leasing financiar. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut faptul că în cauză în raport de temeiul juridic invocat, nu sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 21/1992, întrucât reclamanta fiind persoană juridică, nu poate face parte din categoria consumatorilor astfel cum a fost ea definită de menționatul act normativ.

Împotriva acestei sentințe comerciale, reclamanta în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, la data de 13 mai 2008 a fost înregistrat dosarul nr. 7825/3/2006. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 273 din 1 iunie 2009 a admis apelul reclamantei SC F. SRL, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând, în esență, că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că nu a motivat în fapt și în drept respingerea acțiunii reclamantei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A.R.

SRL solicitând admiterea recursului său și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea hotărârii instanței de fond. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia instanței de apel arătând, în esență, că, în mod greșit, s-a casat sentința cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond nu a soluționat cauza în temeiul unei excepții procesuale ci s-a pronunțat pe fondul cauzei. Examinând recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, fiind dat motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ. instanța de apel putea desființa hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare doar în cazul în care, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată (acest al doilea caz nu face obiectul prezentei cauze). Or, instanța de fond nu a soluționat acțiunea reclamantei în temeiul unei excepții procesuale fără a intra în cercetarea fondului cauzei ci, dimpotrivă, a abordat fondul acesteia, analizând susținerile părților implicate în proces prin prisma prevederilor O.G. nr. 21/1992, care au constituit temeiul de drept al acțiunii și concluzionând, în mod expres, că în speță nu sunt incidente aceste dispoziții legale, arătând și considerentele care au dus la această concluzie.

De altfel judecarea fondului cauzei de către instanța de fond rezultă și din formulările utilizate în considerentele hotărârii („acțiunea nu este întemeiată și va fi respinsă” și „va respinge acțiunea ca neîntemeiată”) și în dispozitiv („respinge acțiunea ca neîntemeiată”). Mai mult, chiar instanța de apel reține că judecătorul fondului s-a limitat doar la scurte considerații cu privire la incidența dispozițiilor O.G. nr. 21/1992 și la faptul că acesta fiind singurul temei de drept invocat, soluția respingerii cererii se impunea în mod automat, mențiuni care atestă, și ele, abordarea fondului de către prima instanță.

Din cele de mai sus rezultă cu evidență că prima instanță a intrat în cercetarea fondului cauzei iar dacă instanța de apel a apreciat că nu au fost lămurite toate aspectele care țin de fondul litigiului avea posibilitatea să le examineze în baza caracterului devolutiv al apelului și nu putea să desființeze sentința cu trimitere spre rejudecare primei instanțe pentru că, procedând în acest mod, a aplicat greșit prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. să admită recursul și să caseze decizia instanței de apel trimițând cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.R. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 273 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea apelului pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.