ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 447/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC G.M.T. SRL prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC A.A. SRL și SC F.L. SA (în prezent SC C.E.L. SA), ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. - anularea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca F.M., încheiat de către reclamantă cu pârâta SC A.A. SRL în forma livrare urmată de acceptare; 2. - constatarea nulității absolute a clauzelor Cap. II art. 2, pct. 2.4 și cap VIII art. 29 din contractul de leasing încheiat cu a doua pârâtă. 3. - în subsidiar, dacă pe parcursul soluționării litigiului, pârâtele vor fi de acord, să fie obligate să predea autoturismul în stare de funcționare sau să ofere altul în schimb cu uzura normală pentru 52.000 de Km parcurși.

Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 10862 din 2 octombrie 2007, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată sub aspectul tuturor capetelor de cerere, în ce privește pârâta SC C.E.L. SA și relativ la pârâta SC A.A. SRL, în privința capetelor 1 și 3 de cerere și ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ce privește capătul 2 de cerere. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, referitor la capătul 1 al cererii, că reclamanta a creat ficțiune juridică, fără suport în realitatea obiectivă, susținând în mod neîntemeiat că a existat un contract consensual de vânzare-cumpărare între reclamantă și pârâta SC A.A. SRL, ipoteză ce nu a putut fi reținută deoarece raporturile dintre părți sunt specifice unui contract de leasing.

În ce privește anularea contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului în cauză, pentru vicierea consimțământului prin dol, instanța de fond a reținut că este vorba de un dol incident, pentru care reclamanta nu poate obține anularea contractului, ci doar despăgubiri. Referitor la capătul 2 de cerere instanța a reținut că motivul invocat de reclamantă, conform căruia transmiterea proprietății autoturismului pe durata plății ultimei rate reziduale, poate fi făcută numai în cadrul leasingului operațional și că pârâta nr. 2 trebuie să suporte riscurile ce decurg din calitatea ei de proprietar, nu poate constitui o cauză de nulitate absolută, deoarece calificarea unui act juridic se face potrivit voinței reale a părților, iar o denumire greșită a contractului nu poate lipsi de efecte actul încheiat, respectiv clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul aplicării lor, potrivit principiului de interpretare prevăzut de art. 978 C. civ.

Nici cel de al treia capăt de cerere nu a fost considerat întemeiat de instanța de fond reținându-se, în esență, că nu există nici un temei legal pentru ca pârâtele să fie obligate să predea autoturismul în stare de funcționare sau să ofere altul în schimb, cu uzura normală pentru 52.000 Km parcurși, întrucât nu s-a reținut nulitatea vreunui contract, iar potrivit art. 2.4 din contractul de leasing, finanțatorul nu are nicio răspundere cu privire la caracteristicile sau modalitatea de funcționare a bunului procurat de la furnizare. Apelul declarat de reclamanta SC G.M.T.

SRL împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 231 din 21 mai 2008. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că nu se poate pune în discuție eroarea la formarea consimțământului reclamantei, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, asupra bunului achiziționat, ca urmare a unor manopere dolosive ale pârâtelor, respectiv înlocuirea autoturismului cu un alt autoturism, întrucât reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand, potrivit principiului „văzut-plăcut” și, după efectuarea unui test-drive, pe bază de documente legale, în ceea ce privește identitatea auto, ceea ce demonstrează că reclamantei nu i s-a vândut un alt autoturism.

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta SC G.M.T. SRL a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea acestor motive recurenta a susținut că în decizia Curții de Apel București s-a reținut în mod greșit faptul că, în materia vânzării unui autoturism second-hand se aplică principiul „văzut-plăcut”, considerând că această reținere este inadmisibilă și nu poate conduce la înlăturarea răspunderii vânzătorului, mai ales că pentru vicii ascunse orice persoană fizică sau juridică răspunde pe întreaga perioadă de utilizare normată a bunului înstrăinat, iar respingerea probei cu expertiza tehnico-științifică i-a pus în imposibilitatea demonstrării dolului sau a înșelăciunii din convenție.

A susținut, în continuare, că ambele instanțe au considerat că achiziționând un autoturism second-hand și-au asumat toate riscurile cu privire la funcționarea autoturismului însă ei au cumpărat un autoturism aflat în garanție pentru încă 48.000 lei Km, iar răspunderea pentru vicii ascunse este angajată nu numai pentru autoturisme noi, ci și pentru orice autoturism sau bun aflat, sau nu, în garanție. Recursul pârâtei a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., care nu au fost argumentate în fapt, cerință impusă de art. 302 1 lit. c), potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1 - 9. Din rezumarea motivelor de recurs formulate de reclamantă rezultă cu evidență că s-au formulat critici privind nemulțumirea recurentei privind susținerea instanței de apel a principiului „văzut-plăcut” în achiziționarea autoturismului second-hand, respingerea probei cu expertiza tehnico-științifică, acestea fiind chestiuni de netemeinicie care vizează aprecierea probelor, cu alte cuvinte, fondul litigiului. Întrucât recursul, astfel cum este reglementat în Titlul V intitulat „Căile extraordinare de atac” este cale extraordinară de atac, regulile care reglementează promovarea și susținerea acestuia trebuie respectate întocmai.

În alți termeni, nu este suficient să fie indicate motivele de nelegalitate fără ca acestea să fie dezvoltate și argumentate pentru fiecare situație în parte așa cum sunt prevăzute expres în pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ. În concret, deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., acestea nu au fost argumentate și dezvoltate așa cum prevede art. 302 1 lit. c) același cod, întrucât nu s-a arătat care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricini, ori care este actul juridic dedus judecății a cărui natură a fost schimbată prin interpretare și care sunt dispozițiile legale interpretate greșit. Prin urmare, nu se poate reține că aceste motive pot constitui temei pentru modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel.

Astfel că, față de dispozițiile procedurale care limitează posibilitățile de rediscutare a probelor, după ce s-a judecat fondul și apelul, prevederi raționale față de modul de organizare a sistemului căilor de atac, în care recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, criticile bazate pe aceste chestiuni vor fi înlăturate, întrucât nu vizează nelegalitatea soluției care a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta

SC G.M.T. SRL BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 231 din 21 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.