ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.V., revocarea în totalitate a Ordinului nr. 4313 din 13 februarie 2006 emis de vicepreședintele A.N.A.F., prin care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, precum și a deciziei prin care i s-a respins plângerea prealabilă. Acțiunea a fost înregistrată inițial la Tribunalul Giurgiu care, prin sentința civilă nr. 87/ CAF din 13 aprilie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2760 din 6 noiembrie 2006, a admis acțiunea și a anulat ordinul atacat.

Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că ordinul contestat este nul absolut deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile, în temeiul art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003, acestea nefiind menționate nici în procesul - verbal prin care au fost respinse. În plus, a mai reținut Instanța că cercetarea disciplinară a fost efectuată de o comisie de disciplină nelegal constituită și, ca atare, este nulă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.V. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., susținând următoarele: Instanța de fond, în mod nelegal, a reținut că ordinul atacat este nul absolut; Acțiunea reclamantului este neîntemeiată, având în vedere că fapta săvârșită constituie abatere disciplinară conform art. 68 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Analizând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 30 alin. (3) din H.G.

nr. 1210/2003, obiecțiile la referatul Comisiei de disciplină formulate de funcționarul public împotriva căruia a fost întocmită sesizarea pot fi admise sau respinse „în tot sau în parte". În conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din aceeași hotărâre, sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ de sancționare a funcționarului public se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării prealabile. Din examinarea Ordinului nr. 4313 din 13 februarie 2006, atacat în cauza de față, se constată că nu au fost respectate prevederile art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1210/2003. Este adevărat că ordinul în discuție face trimitere la raportul Comisiei de disciplină nr. 66422 din 6 februarie 2006, însă în cuprinsul acestuia se face mențiunea doar despre respingerea în tot a obiecțiunilor formulate de S.G., fără a expune motivele respingerii.

De altfel, motivele pentru care au fost respinse obiecțiunile nu sunt menționate nici în procesul - verbal întocmit la data de 12 decembrie 2005. În consecință, corect Instanța de Fond a reținut că ordinul contestat este nul absolut. Pe de altă parte, Ordinul A.N.V. nr. 1684 din 15 iunie 2005 prin care a fost înființată Comisia de disciplină a fost anulat prin sentința civilă nr. 1582/2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1372/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, situație în care corect a reținut Instanța de Fond că aspectele de nelegalitate ce vizau înființarea și funcționarea comisiei se răsfrâng și asupra actelor efectuate de aceasta (între care și ordinul contestat în cauză), care devin ele însele anulabile.

Față de cele ce preced, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 2760 din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.