ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.N.V., revocarea în totalitate a Ordinului nr. 4313

din 13 februarie 2006 emis de vicepreședintele A.N.A.F., prin care a fost

sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni,

conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, precum și a deciziei

prin care i s-a respins plângerea prealabilă.

Acțiunea a

fost înregistrată inițial la Tribunalul Giurgiu care, prin sentința civilă nr. 87/ CAF din 13 aprilie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2760 din 6 noiembrie 2006, a admis acțiunea și a anulat ordinul atacat.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că ordinul contestat este nul absolut deoarece nu cuprinde motivele

pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant în timpul

cercetării disciplinare prealabile, în temeiul art. 35 alin. (2) lit. c) din

H.G. nr. 1210/2003, acestea nefiind menționate nici în procesul - verbal prin

care au fost respinse.

În plus, a mai reținut Instanța

că cercetarea disciplinară a fost efectuată de o comisie de disciplină nelegal

constituită și, ca atare, este nulă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta A.N.V. solicitând modificarea hotărârii atacate în

sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a

invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele:

Instanța de

fond, în mod nelegal, a reținut că ordinul atacat este nul absolut;

Acțiunea

reclamantului este neîntemeiată, având în vedere că fapta săvârșită constituie

abatere disciplinară conform art. 68 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici.

Analizând

criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de

prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Potrivit art.

30 alin. (3) din H.G. nr. 1210/2003, obiecțiile la referatul Comisiei de

disciplină formulate de funcționarul public împotriva căruia a fost întocmită

sesizarea pot fi admise sau respinse „în tot sau în parte".

În conformitate cu dispozițiile

art. 35 alin. (2) lit. c) din aceeași hotărâre, sub sancțiunea nulității

absolute, în actul administrativ de sancționare a funcționarului public se

cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările

formulate de funcționarul public în timpul cercetării prealabile.

Din examinarea

Ordinului nr. 4313 din 13 februarie 2006, atacat în cauza de față, se constată

că nu au fost respectate prevederile art. 35 alin. (2) lit. c) din H.G. nr.

1210/2003.

Este adevărat că ordinul în

discuție face trimitere la raportul Comisiei de disciplină nr. 66422 din 6

februarie 2006, însă în cuprinsul acestuia se face mențiunea doar despre

respingerea în tot a obiecțiunilor formulate de S.G., fără a expune motivele

respingerii.

De altfel,

motivele pentru care au fost respinse obiecțiunile nu sunt menționate nici în

procesul - verbal întocmit la data de 12 decembrie 2005.

În

consecință, corect Instanța de Fond a reținut că ordinul contestat este nul

absolut.

Pe de altă

parte, Ordinul A.N.V. nr. 1684 din 15 iunie 2005 prin care a fost înființată

Comisia de disciplină a fost anulat prin sentința civilă nr. 1582/2005 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 1372/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, situație în care corect a reținut

Instanța de Fond că aspectele de nelegalitate ce vizau înființarea și

funcționarea comisiei se răsfrâng și asupra actelor efectuate de aceasta (între

care și ordinul contestat în cauză), care devin ele însele anulabile. Față de

cele ce preced, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 2760 din 6 noiembrie

2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2007.