ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3302/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.

anularea deciziei nr. 2831 din 22 noiembrie 2006 și a deciziei nr. 2835 din 23

noiembrie 2006, plata drepturilor salariale la nivelul funcției de conducere și

în subsidiar reducerea sancțiunii și modificarea înscrierii în carnetul de

muncă a sancțiunii începând cu data de 23 noiembrie 2006.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că decizia de retrogradare din funcție a fost emisă fără să se fi

finalizat cercetarea prealabilă, decizia nr. 2831 din 22 noiembrie 2006 nu este

motivată în fapt și în drept, iar decizia nr. 2835 din 23 noiembrie 2006 a fost emisă înainte ca decizia anterioară să fi fost anulată. S-a mai arătat că sesizarea

comisiei de disciplină s-a făcut tardiv iar reclamantul nu se face vinovat de

faptele imputate.

Prin sentința civilă nr. 528 din 20

februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.P. și a

anulat deciziile nr. 2831/2006 și nr. 2835/2006 emise de pârâta A.P.I.A.

A dispus reintegrarea reclamantului în

funcția avută anterior și a dispus plata diferenței de drepturi salariale pe

perioada de la data emiterii deciziei până la reintegrarea în funcție.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că fapta imputată a fost săvârșită la data de 15

iunie 2006 iar Comisia de disciplină a fost sesizată la data de 22 noiembrie

2006, deci la mai mult de două luni de la data săvârșirii faptei, termen

prevăzut de art. 24 pct. 4 din H.G. nr. 1210/2003.

Referitor la nevinovăția reclamantului,

s-a reținut că analizarea temeiniciei deciziilor atacate nu se justifică, în

condițiile în care aceste acte sunt nule din punct de vedere formal și deci nu

a existat o cercetare prealabilă în termenele prevăzute de lege.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs A.P.I.A., care a motivat că în cazul de față conducătorul

instituției a luat cunoștință de abaterile săvârșite doar la data de 21

noiembrie 2006, când imaginile au apărut în mass-media, dată la care a și

hotărât întrunirea Comisiei de disciplină.

S-a mai motivat că prezența reclamantului

P.P. în fața Comisiei de disciplină acoperă procedura, acesta înțelegând să se

supună cercetării prealabile și să-și formuleze apărarea.

Recursul este nefondat.

Se reține că potrivit art. 24 pct. 4 din

H.G. nr. 1210/2003, „sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile

lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la

alin. (1), dar nu mai târziu de două luni de la data săvârșirii faptei care

constituie abatere disciplinară”.

În speță, fapta imputată a fost săvârșită

la data de 15 iunie 2006, iar Comisia de Disciplină a fost sesizată la data de

22 noiembrie 2006, deci la mai mult de două luni de la data săvârșirii faptei.

Nu are nici o relevanță faptul că de

săvârșirea abaterii disciplinare s-a luat cunoștință doar la data de 21

noiembrie 2006, întrucât momentul luării la cunoștință este relevant doar

pentru calcularea termenului de 15 zile prevăzut de articolul citat mai sus.

Termenul de 2 luni se calculează de la

data abaterii disciplinare, indiferent dacă conducătorul instituției a luat sau

nu cunoștință de această abatere, fiind vorba de un termen limită peste care nu

se mai poate proceda la sesizarea Comisiei de Disciplină.

Calitatea reclamantului de șef serviciu

nu are, de asemenea, nicio relevanță, întrucât textul legii nu face nicio

distincție în acest sens.

Decizia nr. 2831 din 22 noiembrie 2006,

este, într-adevăr, nelegală, întrucât nu a fost motivată în nici un mod, însă

aceste vicii au fost acoperite prin emiterea unei noi decizii, respectiv 2835

din 23 noiembrie 2006, decizie care conține toate mențiunile prevăzute de lege.

Pentru emiterea noii decizii, nu era necesară anularea explicită a deciziei

anterioare, fiind evident faptul că decizia nr. 2835 din 23 noiembrie 2006 a fost emisă în scopul înlăturării tuturor neregulilor de formă conținute în decizia nr. 2831

din 22 noiembrie 2006.

Referitor la nevinovăția reclamantului,

instanța a apreciat corect că analizarea temeiniciei deciziilor atacate nu se

justifică, în condițiile în care aceste acte sunt nule din punct de vedere

formal și, deci, nu a existat o cercetare prealabilă efectuată în termenele

prevăzute de lege prin care să se constate vinovăția reclamantului.

Având în vedere considerentele

prezentate, se reține că sentința instanței de fond este legală și temeinică,

situație în care recursul declarat în cauză este nefondat și urmează să fie

respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.I.A.

împotriva sentinței civile nr. 528 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

iunie 2007.