ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1185 din 3 mai 2007, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta H.G.V.,

în contradictoriu cu

pârâții M.A.D.R. și A.P.

I.A.,

dispunând anularea Deciziei

nr. 2887 din 28

noiembrie 2006 emisă de Directorul General al acestei din urmă pârâte,

prin care reclamantei i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 10% pentru o

perioadă de 3 luni, începând cu luna

noiembrie 2006. Prin aceeași

sentință, a fost obligată pârâta A.P.I.A. la plata către reclamantă a

diferențelor salariale și a altor drepturi salariale cuvenite pe perioada

sancționării și au fost obligați ambii pârâți la 700 lei, cheltuieli de

judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat.

Pentru

a pronunța această sentință, Instanța de Fond a reținut că decizia de

sancționare disciplinară contestată este nelegală, Legea

nr. 554/2004 nefăcând distincție între nulități

absolute și nulități relative.

Astfel, arată Instanța de Fond, în cauză au fost

încălcate dispozițiile art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003 privind modul

de

sesizare a

comisiilor de disciplină, în cauză, în raport de data săvârșirii faptei

imputate - 15 iunie 2006, aplicarea sancțiunii fiind prescrisă. Or, în

speță, conducătorul autorității pârâte a sesizat

comisia de disciplină la data

de 21

noiembrie 2006 pentru fapta petrecută la 15 iunie 2006, cu mult peste termenul

de 2 luni de la data săvârșirii faptei care

constituie abatere disciplinară.

Totodată, se reține în considerentele hotărârii recurate, verificând în

concret actele depuse la dosar, inclusiv planșele

și CD-ul, Instanța de Fond

apreciază că reclamanta nu a avut un

comportament indecent sau imoral,

de natură

a prejudicia imaginea instituției pârâte, și nu a încălcat codul

deontologic,

deoarece nu este interzisă sărbătorirea zilelor de naștere împreună cu colegii.

De asemenea, mai arată Instanța de Fond, nu se poate reține

recunoașterea faptei față de declarația din 27 noiembrie 2006, în raport cu

cele declarate la 24 noiembrie 2006, iar aplicarea unei anumite sancțiuni

disciplinare apare ca nelegală în condițiile în care nu rezultă care au fost

criteriile care

au stat la baza

individualizării sancțiunii conform art. 65 alin. (4) din Legea

nr. 188/1999.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și

nelegală, au

declarat

recurs pârâții, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și, respectiv, art. 304 și

304

1

C. proc. civ.

I. Prin

cererea de recurs, pârâtul M.A.D.R. critică nepronunțarea Instanței de Fond

asupra excepției lipsei calității procesuale pasive pe care pârâtul a invocat-o

cu argumente legale, precum și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată

către reclamantă, deși nu s-a constatat o culpă a pârâtului.

Recursul

se fondează.

Prin

întâmpinarea formulată în cauza conexă (Dosar nr. 189/103/2007 declinat de la Tribunalul Neamț), M.A.D.R. a arătat că, potrivit obiectului acțiunii, doar A.P.I.A. are

calitate procesuală pasivă.

Într-adevăr,

conform dispozițiilor Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și

funcționarea A.P.I.A., aceasta este o instituție publică în subordinea

M.A.P.D.R., dar are personalitate juridică.

În

plus, în speță, actul administrativ contestat, Decizia nr. 2887 din 28

noiembrie 2006, este emis de A.P.I.A., iar nu de către ministerul recurent în

exercițiul atribuțiilor sale.

II.

În recursul său, pârâta A.P.I.A. critică soluția Instanței de Fond ca

netemeinică, arătând, în esență, că aplicarea sancțiunii s-a făcut în termenul

legal întrucât conducătorul instituției a luat cunoștință de abaterea săvârșită

abia la 21 noiembrie 2006, când imaginile care o dovedeau au apărut în

mass-media.

Recursul Agenției pârâte nu

este fondat.

Prin H.G. nr. 1201/2003

privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a Comisiilor

paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, este reglementat

modul de constituire componența, atribuțiile și procedura de lucru a acestor

comisii, nerespectarea acesteia fiind sancționată expres.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 24 alin. (2) și alin. (4) din actul normativ menționat,

sesizarea Comisiei de disciplină formulată în scris trebuie să conțină printre

altele - „descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării și arătarea

dovezilor pe care se sprijină”. Ea trebuie formulată într-un termen limită care

nu poate depăși două luni de la data săvârșirii faptei.

Neîndeplinirea acestor

condiții procedurale obligă Comisia de disciplină să claseze sesizarea.

Potrivit dispozițiilor art. 25

alin. (1) și alin. 5 - este obligatorie citarea funcționarului public cu cel

puțin 3 zile calendaristice înaintea termenului de prezentare, sub sancțiunea

nulității cu o copie după sesizarea formulată împotriva sa.

În fine, art. 30 alin. (1)

stabilește pentru comisie, obligația de a întocmi un referat în care să

consemneze rezultatele cercetărilor sale, referat care trebuie adus la

cunoștința funcționarului pentru a-și da posibilitatea formulării unor

eventuale obiecțiuni.

Având în vedere dispozițiile

menționate și raportându-le la probele administrate în cauză, legal și temeinic

Instanța fondului a reținut că acestea nu au fost respectate, întreaga procedură

de sesizare și de lucru a Comisiei de disciplină fiind viciată.

Astfel s-a reținut corect în

raport de datele din dosar că sesizarea comisiei s-a făcut la 21 noiembrie 2006

cu mult peste termenul de două luni de la data săvârșirii abaterii (15 iunie 2006);

că această sesizare nu a fost formulată în termenii prevăzuți de art. 24 alin.

(2) lit. c) și d); că citarea funcționarei s-a făcut cu numai o zi înaintea termenului

de prezentare și fără a-i fi fost comunicată sesizarea după cum nu i-a fost

comunicat nici raportul comisiei, fiind evident pusă în imposibilitate să-și

formuleze apărarea.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de

pârâtul M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 1185 din 3 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul M.A.D.R. pentru lipsa

calității procesuale pasive a acestuia. În consecință, înlătură obligarea

aceluiași pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei către

reclamanta H.G.V.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul formulat de pârâta A.P.I.A. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenta A.P.I.A. la

plata sumei de 699,72 lei, cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă H.G.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 ianuarie 2008.