ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1185 din 3 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta H.G.V., în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. și A.P. I.A., dispunând anularea Deciziei nr. 2887 din 28 noiembrie 2006 emisă de Directorul General al acestei din urmă pârâte, prin care reclamantei i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 10% pentru o perioadă de 3 luni, începând cu luna noiembrie 2006. Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta A.P.I.A. la plata către reclamantă a diferențelor salariale și a altor drepturi salariale cuvenite pe perioada sancționării și au fost obligați ambii pârâți la 700 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință, Instanța de Fond a reținut că decizia de sancționare disciplinară contestată este nelegală, Legea nr. 554/2004 nefăcând distincție între nulități absolute și nulități relative. Astfel, arată Instanța de Fond, în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003 privind modul de sesizare a comisiilor de disciplină, în cauză, în raport de data săvârșirii faptei imputate - 15 iunie 2006, aplicarea sancțiunii fiind prescrisă. Or, în speță, conducătorul autorității pârâte a sesizat comisia de disciplină la data de 21 noiembrie 2006 pentru fapta petrecută la 15 iunie 2006, cu mult peste termenul de 2 luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară.

Totodată, se reține în considerentele hotărârii recurate, verificând în concret actele depuse la dosar, inclusiv planșele și CD-ul, Instanța de Fond apreciază că reclamanta nu a avut un comportament indecent sau imoral, de natură a prejudicia imaginea instituției pârâte, și nu a încălcat codul deontologic, deoarece nu este interzisă sărbătorirea zilelor de naștere împreună cu colegii. De asemenea, mai arată Instanța de Fond, nu se poate reține recunoașterea faptei față de declarația din 27 noiembrie 2006, în raport cu cele declarate la 24 noiembrie 2006, iar aplicarea unei anumite sancțiuni disciplinare apare ca nelegală în condițiile în care nu rezultă care au fost criteriile care au stat la baza individualizării sancțiunii conform art. 65 alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și, respectiv, art. 304 și 304 1 C. proc. civ. I. Prin cererea de recurs, pârâtul M.A.D.R. critică nepronunțarea Instanței de Fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive pe care pârâtul a invocat-o cu argumente legale, precum și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, deși nu s-a constatat o culpă a pârâtului. Recursul se fondează. Prin întâmpinarea formulată în cauza conexă (Dosar nr. 189/103/2007 declinat de la Tribunalul Neamț), M.A.D.R. a arătat că, potrivit obiectului acțiunii, doar A.P.I.A. are calitate procesuală pasivă.

Într-adevăr, conform dispozițiilor Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.P.I.A., aceasta este o instituție publică în subordinea M.A.P.D.R., dar are personalitate juridică. În plus, în speță, actul administrativ contestat, Decizia nr. 2887 din 28 noiembrie 2006, este emis de A.P.I.A., iar nu de către ministerul recurent în exercițiul atribuțiilor sale. II. În recursul său, pârâta A.P.I.A. critică soluția Instanței de Fond ca netemeinică, arătând, în esență, că aplicarea sancțiunii s-a făcut în termenul legal întrucât conducătorul instituției a luat cunoștință de abaterea săvârșită abia la 21 noiembrie 2006, când imaginile care o dovedeau au apărut în mass-media.

Recursul Agenției pârâte nu este fondat. Prin H.G. nr. 1201/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a Comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, este reglementat modul de constituire componența, atribuțiile și procedura de lucru a acestor comisii, nerespectarea acesteia fiind sancționată expres. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) și alin. (4) din actul normativ menționat, sesizarea Comisiei de disciplină formulată în scris trebuie să conțină printre altele - „descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării și arătarea dovezilor pe care se sprijină”. Ea trebuie formulată într-un termen limită care nu poate depăși două luni de la data săvârșirii faptei.

Neîndeplinirea acestor condiții procedurale obligă Comisia de disciplină să claseze sesizarea. Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) și alin. 5 - este obligatorie citarea funcționarului public cu cel puțin 3 zile calendaristice înaintea termenului de prezentare, sub sancțiunea nulității cu o copie după sesizarea formulată împotriva sa. În fine, art. 30 alin. (1) stabilește pentru comisie, obligația de a întocmi un referat în care să consemneze rezultatele cercetărilor sale, referat care trebuie adus la cunoștința funcționarului pentru a-și da posibilitatea formulării unor eventuale obiecțiuni. Având în vedere dispozițiile menționate și raportându-le la probele administrate în cauză, legal și temeinic Instanța fondului a reținut că acestea nu au fost respectate, întreaga procedură de sesizare și de lucru a Comisiei de disciplină fiind viciată.

Astfel s-a reținut corect în raport de datele din dosar că sesizarea comisiei s-a făcut la 21 noiembrie 2006 cu mult peste termenul de două luni de la data săvârșirii abaterii (15 iunie 2006); că această sesizare nu a fost formulată în termenii prevăzuți de art. 24 alin. (2) lit. c) și d); că citarea funcționarei s-a făcut cu numai o zi înaintea termenului de prezentare și fără a-i fi fost comunicată sesizarea după cum nu i-a fost comunicat nici raportul comisiei, fiind evident pusă în imposibilitate să-și formuleze apărarea. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâtul M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 1185 din 3 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul M.A.D.R. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia. În consecință, înlătură obligarea aceluiași pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei către reclamanta H.G.V. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta A.P.I.A. împotriva aceleiași sentințe. Obligă recurenta A.P.I.A. la plata sumei de 699,72 lei, cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă H.G.V.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2008.