ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

2787 din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei H.M.A. în

contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. - A.P.I.A.; a anulat Decizia nr. 5771 din 23

noiembrie 2007 emisă de pârât; a respins excepția lipsei de obiect ca nefondată

și a obligat pârâtul la 7 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 5771 din 23

noiembrie 2007 emisă de pârât, s-a dispus sancționarea disciplinară a

reclamantei cu mustrare scrisă avându-se în vedere: Nota de prezentare din 12

noiembrie 2007, a directorului Direcției Antifraudă, privind fapta săvârșită de

reclamantă - absențe nemotivate de la serviciu; nota explicativă a reclamantei;

propunerea din 23 noiembrie 2007 a directorului Direcției Antifraudă de

sancționare cu mustrare scrisă a reclamantei.

Pentru

a pronunța soluția de respingere a excepției lipsei de obiect a acțiunii,

invocată de pârât prin întâmpinare, judecătorul fondului a apreciat că

legalitatea actului administrativ se analizează în raport de momentul emiterii

acestuia, indiferent de împrejurările survenite ulterior emiterii.

Chiar

dacă sancțiunea aplicată reclamantei a fost radiată de drept, conform

dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 188/1999, aceasta

figurează în dosarul profesional al reclamantei și poate fi menționată în ceea

ce privește cariera acesteia.

Pe

fond a apreciat că Decizia nr. 5772 din 23 noiembrie 2007 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale cu privire la îndeplinirea procedurii

cercetării administrative prealabile, încălcându-se astfel dispozițiile art. 78

alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și art. 30 din H.G. nr. 1344/2007, în

aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) și e) din

Legea nr. 188/1999 precum și în cazul în care sancțiunea disciplinară prevăzută

la art. 77 alin. (3) lit. a) a fost contestată la conducătorul autorității

publice.

Din

acest punct de vedere, decizia de sancționare a fost constatată a fi nulă,

pârâtul nefăcând dovada audierii reclamantei care să fie consemnată în scris,

sub sancțiunea nulității, cu privire la abaterile disciplinare care i se impută;

nu este descrisă fapta săvârșită de reclamantă și temeiul de drept al abaterii

disciplinare reținute.

La

emiterea deciziei de sancționare nu s-au avut în vedere nici dispozițiile art. 77

alin. (4) din Legea nr. 188/1999, care circumstanțiază condițiile cu privire la

individualizarea sancțiunii, mai ales că reclamanta a făcut dovada obiectivă a

necesității efectuării unei zile de concediu de odihnă, pentru finalizarea unei

proceduri de adopție, motiv pentru care, este de neînțeles atitudinea

autorității pârâte, în condițiile în care nu se invocă neîndeplinirea

îndatoririlor de serviciu sau perturbarea activității instituției din cauza

absenței reclamantei.

În

termen legal, împotriva sus amintitei sentințe a declarat recurs A.P.I.A. -

aflată în subordinea M.A.P.D.R. conform Legii nr. 1/2004.

Cererea

de recurs

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., iar în

motivarea ei s-a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut

că nu au fost respectate prevederile art. 77 alin. (4) și (5) și cele ale art. 78

alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nota explicativă din 13 noiembrie 2007 dată de

reclamantă, reprezentând dovada că a fost îndeplinită procedura audierii funcționarului

public cu privire la abaterile săvârșite și prevăzută sub sancțiunea nulității.

Examinând

cauza prin prisma criticii enunțate mai înainte și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive

pentru a casa/modifica sentința atacată.

În mod corect, pe

baza probatoriului administrat, judecătorul fondului a stabilit situația de

fapt și a analizat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă prin interpretarea

și aplicarea normelor legale incidente față de obiectul acțiunii: anularea Deciziei

nr. 5771 din 23 noiembrie 2007 prin care Directorul General al A.P.I.A. a

aplicat sancțiunea disciplinară „mustrare scrisă”.

În considerentele sentinței

aflate în control judiciar se arată în mod explicit care sunt motivele pentru

care au fost înlăturate susținerile autorității emitente a actului dedus

judecății, în mod special a celor care privesc îndeplinirea procedurii de

audiere a funcționarului public sancționat.

Într-adevăr, nota

explicativă din 13 noiembrie 2007 (filele 10 - 12 dosar fond) nu poate fi

asimilată procesului-verbal la care se referă art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici republicată, acest act fiind în mod

evident un răspuns la nota explicativă din 13 noiembrie 2007 și nu o consemnare

în scris a audierii reclamantei, așa cum cer prevederile legale menționate, sub

sancțiunea nulității actului prin care s-a aplicat funcționarului public o

sancțiune disciplinară.

În acest context s-a constatat

că prevederile legale privitoare la procedura obligatorie a cercetării administrative

nu au fost respectate.

Nu în ultimul rând,

instanța fondului a evaluat temeinicia acțiunii reclamantei și din perspectiva art.

77 alin. (4) din actul normativ incident în cauză, stabilind în mod just că puterea

discreționară a autorității pârâte a fost exercitată în mod abuziv și hotărând

că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se impune anularea actului

administrativ individual reprezentat de Decizia nr. 5771 din 23 noiembrie 2007.

Față de cele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.A.P.D.R.

- A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 2787 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2010.