ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2787 din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei H.M.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. - A.P.I.A.; a anulat Decizia nr. 5771 din 23 noiembrie 2007 emisă de pârât; a respins excepția lipsei de obiect ca nefondată și a obligat pârâtul la 7 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 5771 din 23 noiembrie 2007 emisă de pârât, s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantei cu mustrare scrisă avându-se în vedere: Nota de prezentare din 12 noiembrie 2007, a directorului Direcției Antifraudă, privind fapta săvârșită de reclamantă - absențe nemotivate de la serviciu; nota explicativă a reclamantei; propunerea din 23 noiembrie 2007 a directorului Direcției Antifraudă de sancționare cu mustrare scrisă a reclamantei. Pentru a pronunța soluția de respingere a excepției lipsei de obiect a acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, judecătorul fondului a apreciat că legalitatea actului administrativ se analizează în raport de momentul emiterii acestuia, indiferent de împrejurările survenite ulterior emiterii.

Chiar dacă sancțiunea aplicată reclamantei a fost radiată de drept, conform dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 188/1999, aceasta figurează în dosarul profesional al reclamantei și poate fi menționată în ceea ce privește cariera acesteia. Pe fond a apreciat că Decizia nr. 5772 din 23 noiembrie 2007 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale cu privire la îndeplinirea procedurii cercetării administrative prealabile, încălcându-se astfel dispozițiile art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și art. 30 din H.G. nr. 1344/2007, în aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) și e) din Legea nr. 188/1999 precum și în cazul în care sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) a fost contestată la conducătorul autorității publice.

Din acest punct de vedere, decizia de sancționare a fost constatată a fi nulă, pârâtul nefăcând dovada audierii reclamantei care să fie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității, cu privire la abaterile disciplinare care i se impută; nu este descrisă fapta săvârșită de reclamantă și temeiul de drept al abaterii disciplinare reținute. La emiterea deciziei de sancționare nu s-au avut în vedere nici dispozițiile art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, care circumstanțiază condițiile cu privire la individualizarea sancțiunii, mai ales că reclamanta a făcut dovada obiectivă a necesității efectuării unei zile de concediu de odihnă, pentru finalizarea unei proceduri de adopție, motiv pentru care, este de neînțeles atitudinea autorității pârâte, în condițiile în care nu se invocă neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau perturbarea activității instituției din cauza absenței reclamantei.

În termen legal, împotriva sus amintitei sentințe a declarat recurs A.P.I.A. - aflată în subordinea M.A.P.D.R. conform Legii nr. 1/2004. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut că nu au fost respectate prevederile art. 77 alin. (4) și (5) și cele ale art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nota explicativă din 13 noiembrie 2007 dată de reclamantă, reprezentând dovada că a fost îndeplinită procedura audierii funcționarului public cu privire la abaterile săvârșite și prevăzută sub sancțiunea nulității. Examinând cauza prin prisma criticii enunțate mai înainte și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru a casa/modifica sentința atacată. În mod corect, pe baza probatoriului administrat, judecătorul fondului a stabilit situația de fapt și a analizat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă prin interpretarea și aplicarea normelor legale incidente față de obiectul acțiunii: anularea Deciziei nr. 5771 din 23 noiembrie 2007 prin care Directorul General al A.P.I.A. a aplicat sancțiunea disciplinară „mustrare scrisă”. În considerentele sentinței aflate în control judiciar se arată în mod explicit care sunt motivele pentru care au fost înlăturate susținerile autorității emitente a actului dedus judecății, în mod special a celor care privesc îndeplinirea procedurii de audiere a funcționarului public sancționat.

Într-adevăr, nota explicativă din 13 noiembrie 2007 (filele 10 - 12 dosar fond) nu poate fi asimilată procesului-verbal la care se referă art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, acest act fiind în mod evident un răspuns la nota explicativă din 13 noiembrie 2007 și nu o consemnare în scris a audierii reclamantei, așa cum cer prevederile legale menționate, sub sancțiunea nulității actului prin care s-a aplicat funcționarului public o sancțiune disciplinară. În acest context s-a constatat că prevederile legale privitoare la procedura obligatorie a cercetării administrative nu au fost respectate.

Nu în ultimul rând, instanța fondului a evaluat temeinicia acțiunii reclamantei și din perspectiva art. 77 alin. (4) din actul normativ incident în cauză, stabilind în mod just că puterea discreționară a autorității pârâte a fost exercitată în mod abuziv și hotărând că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se impune anularea actului administrativ individual reprezentat de Decizia nr. 5771 din 23 noiembrie 2007. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.P.D.R. - A.P.I.A. împotriva sentinței civile nr. 2787 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.