ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 2 martie 2005, reclamantul N.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005 și a adresei nr. 3259/36 din 28 ianuarie 2005, prin care a fost retrogradat din funcția de consilier superior, în cea de inspector asistent, invocându-se prevederile O.U.G. nr. 92/2004. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul a fost aplicat retroactiv, de la 1 ianuarie 2005 și cu trimitere greșită la actul normativ sus-menționat și de asemenea, măsura a fost dispusă în perioada cât raportul său de serviciu era suspendat legal, reclamantul fiind în concediu medical.

Prin sentința civilă nr. 823 din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative atacate și obligarea pârâtei să emită un nou ordin privind salarizarea reclamantului, corespunzător funcției publice de consilier superior. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reîncadrarea reclamantului pe o funcție inferioară încalcă principiul dreptului câștigat, consacrat în dreptul muncii, drept dobândit în baza sentinței civile nr. 1730/2003, a Curții de Apel București, prin care se dispusese reîncadrarea în funcția de consilier superior. Instanța a mai reținut că ordinul nu a ținut cont de faptul că în luna decembrie 2004, reclamantul s-a aflat în concediu medical, urmând a fi aplicabile prevederile art. 36 din O.U.G.

nr. 92/2004. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a susținut că ordinul atacat a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 92/2004, prin care s-a reglementat o nouă reîncadrare pentru toți funcționarii publici, salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004. În aceste împrejurări, reîncadrarea și salarizarea reclamantului a fost corectă, corespunzând prevederilor art. 6, 7 și 37 din O.U.G. nr. 92/2004, nemaifiind valabilă vechea reîncadrare stabilită prin Ordinul nr. 1361/2004, întrucât au fost abrogate dispozițiile contrare cuprinse în Legea nr. 161/2003. Referitor la retroactivitatea Ordinului nr. 72/2005, pârâta a arătat că procedura de emitere a actului s-a prelungit pentru obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, însă s-a aplicat de la 1 ianuarie 2005, față de dispozițiile imperative ale O.U.G.

nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2005. De asemenea, pârâta a susținut legalitatea ordinului, chiar și în raport cu împrejurarea că raporturile de muncă ale reclamantului, aflat în concediu medical, erau suspendate, art. 6-8 din ordonanță fiind aplicabile și în această situație. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și respingerea acțiunii. Astfel, în baza Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, pârâta a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de execuție inspector asistent, clasa I, treapta 2, cu salariul corespunzător, cu începere de la 1 ianuarie 2005, invocându-se prevederile O.U.G.

nr. 92/2004 și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Actul normativ sus-menționat, aprobat prin Legea nr. 76/2005, prevede expres în art. 6, reîncadrarea funcționarilor publici în funcție de clasa de salarizare stabilită potrivit O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice. Reclamantul a fost salarizat conform O.U.G. nr. 82/2004, în categoria A, clasa III, gradul II, pentru care trebuia să fie reîncadrat în gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare, ceea ce s-a și dispus prin Ordinul nr. 72/2005. Așadar, ordinul emis, chiar dacă are ca efect trecerea reclamantului din funcția de consilier superior, în aceea de inspector asistent, ce apare ca o retrogradare, este în perfectă concordanță cu dispozițiile actului normativ în executarea căruia a fost întocmit.

În consecință, Curtea reține că actul administrativ atacat respectă prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, aprobată, fără modificări, prin Legea nr. 76/2005, dispoziții legale care au fost, de altfel, examinate de Curtea Constituțională care a stabilit că nu sunt contrare prevederilor constituționale și a respins prin mai multe decizii, excepția de neconstituționalitate invocată. Nu este întemeiată nici susținerea privind încălcarea principiilor neretroactivității legii și al stabilității în funcția publică. Actul administrativ contestat, emis la 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2005, nu poate fi interpretat că dispune pentru trecut, indicarea datei fiind conformă dispozițiilor O.U.G.

nr. 92/2004, ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Referitor la împrejurarea că raporturile de serviciu ale reclamantului, aflat în concediu medical, erau suspendate, ordinul respectă prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2005, potrivit cărora funcționarii publici aflați în situația descrisă mai sus, care își reiau activitatea după 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salariile de bază stabilite potrivit ordonanței pentru funcția publică în care au fost reîncadrați în condițiile art. 6-8. În consecință, în urma admiterii recursului, Curtea va casa sentința și va respinge acțiunea, Ordinul nr. 72/2005 fiind emis în conformitate cu dispozițiile imperative ale O.U.G.

nr. 92/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 823 din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de N.V. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.