ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2006

HOTĂRÂRE
25.01.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2

martie 2005, reclamantul N.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a

Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005 și a adresei

nr. 3259/36 din 28 ianuarie 2005, prin care a fost retrogradat din funcția de

consilier superior, în cea de inspector asistent, invocându-se prevederile

O.U.G. nr. 92/2004.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că ordinul a fost aplicat retroactiv, de la 1 ianuarie 2005 și cu trimitere

greșită la actul normativ sus-menționat și de asemenea, măsura a fost dispusă

în perioada cât raportul său de serviciu era suspendat legal, reclamantul fiind

în concediu medical.

Prin sentința civilă nr. 823 din 27

aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative atacate și

obligarea pârâtei să emită un nou ordin privind salarizarea reclamantului,

corespunzător funcției publice de consilier superior.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reîncadrarea reclamantului pe o funcție inferioară

încalcă principiul dreptului câștigat, consacrat în dreptul muncii, drept

dobândit în baza sentinței civile nr. 1730/2003, a Curții de Apel București,

prin care se dispusese reîncadrarea în funcția de consilier superior.

Instanța a mai reținut că ordinul nu

a ținut cont de faptul că în luna decembrie 2004, reclamantul s-a aflat în

concediu medical, urmând a fi aplicabile prevederile art. 36 din O.U.G. nr.

92/2004.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a susținut că ordinul

atacat a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 92/2004, prin care s-a reglementat o

nouă reîncadrare pentru toți funcționarii publici, salarizați conform O.U.G.

nr. 82/2004.

În aceste împrejurări, reîncadrarea

și salarizarea reclamantului a fost corectă, corespunzând prevederilor art. 6,

7 și 37 din O.U.G. nr. 92/2004, nemaifiind valabilă vechea reîncadrare

stabilită prin Ordinul nr. 1361/2004, întrucât au fost abrogate dispozițiile

contrare cuprinse în Legea nr. 161/2003.

Referitor la retroactivitatea

Ordinului nr. 72/2005, pârâta a arătat că procedura de emitere a actului s-a

prelungit pentru obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici, însă s-a aplicat de la 1 ianuarie 2005, față de dispozițiile

imperative ale O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale

ale funcționarilor publici pentru anul 2005.

De asemenea, pârâta a susținut

legalitatea ordinului, chiar și în raport cu împrejurarea că raporturile de

muncă ale reclamantului, aflat în concediu medical, erau suspendate, art. 6-8

din ordonanță fiind aplicabile și în această situație.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

a se dispune casarea sentinței și respingerea acțiunii.

Astfel, în baza Ordinului nr. 72 din

26 ianuarie 2005, pârâta a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică

de execuție inspector asistent, clasa I, treapta 2, cu salariul corespunzător,

cu începere de la 1 ianuarie 2005, invocându-se prevederile O.U.G. nr. 92/2004

și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Actul normativ sus-menționat,

aprobat prin Legea nr. 76/2005, prevede expres în art. 6, reîncadrarea

funcționarilor publici în funcție de clasa de salarizare stabilită potrivit

O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice.

Reclamantul a fost salarizat conform

O.U.G. nr. 82/2004, în categoria A, clasa III, gradul II, pentru care trebuia

să fie reîncadrat în gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare, ceea

ce s-a și dispus prin Ordinul nr. 72/2005.

Așadar, ordinul emis, chiar dacă are

ca efect trecerea reclamantului din funcția de consilier superior, în aceea de

inspector asistent, ce apare ca o retrogradare, este în perfectă concordanță cu

dispozițiile actului normativ în executarea căruia a fost întocmit.

În consecință, Curtea reține că

actul administrativ atacat respectă prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004,

aprobată, fără modificări, prin Legea nr. 76/2005, dispoziții legale care au

fost, de altfel, examinate de Curtea Constituțională care a stabilit că nu sunt

contrare prevederilor constituționale și a respins prin mai multe decizii,

excepția de neconstituționalitate invocată.

Nu este întemeiată nici susținerea

privind încălcarea principiilor neretroactivității legii și al stabilității în

funcția publică. Actul administrativ contestat, emis la 26 ianuarie 2005, cu

aplicabilitate de la 1 ianuarie 2005, nu poate fi interpretat că dispune pentru

trecut, indicarea datei fiind conformă dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2004, ce reglementează

drepturile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2005.

Referitor la împrejurarea că

raporturile de serviciu ale reclamantului, aflat în concediu medical, erau

suspendate, ordinul respectă prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2005, potrivit cărora funcționarii

publici aflați în situația descrisă mai sus, care își reiau activitatea după 1

ianuarie 2005, vor beneficia de salariile de bază stabilite potrivit ordonanței

pentru funcția publică în care au fost reîncadrați în condițiile art. 6-8.

În consecință, în urma admiterii

recursului, Curtea va casa sentința și va respinge acțiunea, Ordinul nr.

72/2005 fiind emis în conformitate cu dispozițiile imperative ale O.U.G. nr.

92/2004.

Admite recursul declarat de pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 823 din 27

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea formulată de N.V.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 martie 2005, reclamanta O.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din
ÎCCJ 2005-11-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5490/2005
ins acțiunea față de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul contestat fiind emis la 26 ianuarie 2005, a fost aplicat de la 1 ianuarie 2005, retroactiv,
ÎCCJ 2006-02-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2006
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul D.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămi
ÎCCJ 2006-05-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2005, reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor București, anulare
ÎCCJ 2006-02-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 655/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1711/2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.M. a chemat
Sursă