ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 11 martie

2005, reclamanta O.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor,

solicitând anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, reîncadrarea în

funcția publică de consilier superior și stabilirea salariului de bază

corespunzător acestei funcții.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că în 2003 a fost încadrată ca și consilier superior, funcție

recunoscută prin hotărâre judecătorească, pentru ca apoi, prin Ordinul nr.

72/2005 să fie în mod abuziv retrogradată în funcția publică de execuție

Inspector, clasa1, grad profesional treapta 1.

Prin sentința civilă nr. 881 din 1

mai 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis

acțiunea, a anulat Ordinul nr. 72/2005, în ce o privește pe reclamantă și a

obligat pârâta, să emită un act pentru încadrarea acesteia în funcția de

consilier superior, începând cu 1 ianuarie 2005 și cu stabilirea

corespunzătoare a drepturilor salariale.

S-a reținut că reclamantei nu-i sunt

aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, întrucât încadrarea, ca și

consilier superior, prin decizia Autorității Naționale a Vămilor nr. 1163/2003,

a fost menținută printr-o hotărâre judecătorească. S-a mai reținut că la

momentul emiterii ordinului contestat, raportul de serviciu al reclamantei era

suspendat, astfel încât, cu atât mai mult nu se putea dispune o modificare de

încadrare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond, susținând că în mod greșit s-a apreciat că prin

noua reîncadrare s-ar fi încălcat un drept câștigat, cu referire la sentința

civilă nr. 1819/2003, întrucât aceasta s-a întemeiat pe Legea nr. 189/2003,

abrogată expres prin O.U.G. nr. 92/2004.

Greșit s-a considerat că ar fi avut

loc o retrogradare, fiind evident că prin noua reglementare s-a urmărit

uniformizarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici,

iar Ordinul nr. 72/2005 a fost emis tocmai în aplicarea acesteia.

În fine, greșit s-a apreciat ca

nefiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, pe perioada suspendării

contractului de muncă, dispozițiile art. 136 reglementând expres această situație.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că

acestea sunt întemeiate.

Prin O.U.G. nr. 92/2004, privind

reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2005, potrivit art. 6 alin. (1) - (9) s-a prevăzut reîncadrarea

funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de

salarizare, iar potrivit art. 7 alin. (1) - (9) din această ordonanță s-a

prevăzut salarizarea funcționarilor publici de conducere, în raport cu

salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004.

În conformitate cu art. 6 alin. (3)

din O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați conform

O.U.G. nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul I, se

reîncadrează în grad profesional de asistent și beneficiază de salariu de bază

prevăzut la Anexele nr. I - IV pentru funcția publică de execuție deținută,

grad profesional asistent, treapta 3 salarizare.

În aplicarea acestor dispoziții a

fost emis Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 72/2005, pentru

reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Naționale a Vămilor

București și birourilor vamale subordonate, în funcțiile publice redate în

dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare potrivit

anexei la ordin.

Astfel, reclamanta care, potrivit

O.U.G. nr. 82/2004, era salarizată la 1 noiembrie 2004, pentru funcția de

inspector special A III, a fost reîncadrată, potrivit O.U.G. nr. 92/2004, în

funcția publică de inspector clasa I, grad profesional asistent, treapta I,

înregistrând în fapt o creștere salarială.

Este evident astfel că încadrarea

reclamantei s-a făcut în concordanță cu dispozițiile în vigoare. Susținerea

acesteia, în sensul operării unei retrogradări, în mod greșit a fost însușită

de instanța de fond, în condițiile în care s-a dovedit că reîncadrarea în noile

funcții s-a făcut prin lege, ale cărei prevederi nu au fost declarate

neconstituționale, iar de principiu, încadrarea funcționarilor publici și

salarizarea lor nu reprezintă un drept fundamental, ea fiind dependentă de

opțiunea legiuitorului de încadrare în diferite categorii, clase și grade

profesionale.

Cât privește împrejurarea că Ordinul

nr. 72/2005 s-a aplicat pe perioada cât raportul de serviciu al reclamantei era

suspendat, ca efect al concediului medical, urmează a se constata că potrivit

dispozițiilor art. 136 din O.U.G. nr. 92/2004, astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 76/2005, funcționarii publici aflați în această

situație și care își reiau activitatea după 1 ianuarie 2005, beneficiază de

salariile bază stabilite potrivit ordonanței, pentru funcția în care au fost

reîncadrați în condițiile art. 6-8.

În raport cu aceste considerente,

urmează a fi admis recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, casată

hotărârea Curții de Apel București și pe fond, respinsă, ca neîntemeiată,

acțiunea reclamantei O.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 881 din 11 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și, în fond

respinge acțiunea formulată de reclamanta O.V.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.