ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 martie 2005, reclamanta O.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, reîncadrarea în funcția publică de consilier superior și stabilirea salariului de bază corespunzător acestei funcții.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în 2003 a fost încadrată ca și consilier superior, funcție recunoscută prin hotărâre judecătorească, pentru ca apoi, prin Ordinul nr. 72/2005 să fie în mod abuziv retrogradată în funcția publică de execuție Inspector, clasa1, grad profesional treapta 1. Prin sentința civilă nr. 881 din 1 mai 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat Ordinul nr. 72/2005, în ce o privește pe reclamantă și a obligat pârâta, să emită un act pentru încadrarea acesteia în funcția de consilier superior, începând cu 1 ianuarie 2005 și cu stabilirea corespunzătoare a drepturilor salariale. S-a reținut că reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile O.U.G.

nr. 92/2004, întrucât încadrarea, ca și consilier superior, prin decizia Autorității Naționale a Vămilor nr. 1163/2003, a fost menținută printr-o hotărâre judecătorească. S-a mai reținut că la momentul emiterii ordinului contestat, raportul de serviciu al reclamantei era suspendat, astfel încât, cu atât mai mult nu se putea dispune o modificare de încadrare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond, susținând că în mod greșit s-a apreciat că prin noua reîncadrare s-ar fi încălcat un drept câștigat, cu referire la sentința civilă nr. 1819/2003, întrucât aceasta s-a întemeiat pe Legea nr. 189/2003, abrogată expres prin O.U.G.

nr. 92/2004. Greșit s-a considerat că ar fi avut loc o retrogradare, fiind evident că prin noua reglementare s-a urmărit uniformizarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici, iar Ordinul nr. 72/2005 a fost emis tocmai în aplicarea acesteia. În fine, greșit s-a apreciat ca nefiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, pe perioada suspendării contractului de muncă, dispozițiile art. 136 reglementând expres această situație. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea sunt întemeiate. Prin O.U.G.

nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, potrivit art. 6 alin. (1) - (9) s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare, iar potrivit art. 7 alin. (1) - (9) din această ordonanță s-a prevăzut salarizarea funcționarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004. În conformitate cu art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați conform O.U.G. nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul I, se reîncadrează în grad profesional de asistent și beneficiază de salariu de bază prevăzut la Anexele nr. I - IV pentru funcția publică de execuție deținută, grad profesional asistent, treapta 3 salarizare.

În aplicarea acestor dispoziții a fost emis Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 72/2005, pentru reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Naționale a Vămilor București și birourilor vamale subordonate, în funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare potrivit anexei la ordin. Astfel, reclamanta care, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, era salarizată la 1 noiembrie 2004, pentru funcția de inspector special A III, a fost reîncadrată, potrivit O.U.G. nr. 92/2004, în funcția publică de inspector clasa I, grad profesional asistent, treapta I, înregistrând în fapt o creștere salarială. Este evident astfel că încadrarea reclamantei s-a făcut în concordanță cu dispozițiile în vigoare.

Susținerea acesteia, în sensul operării unei retrogradări, în mod greșit a fost însușită de instanța de fond, în condițiile în care s-a dovedit că reîncadrarea în noile funcții s-a făcut prin lege, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituționale, iar de principiu, încadrarea funcționarilor publici și salarizarea lor nu reprezintă un drept fundamental, ea fiind dependentă de opțiunea legiuitorului de încadrare în diferite categorii, clase și grade profesionale. Cât privește împrejurarea că Ordinul nr. 72/2005 s-a aplicat pe perioada cât raportul de serviciu al reclamantei era suspendat, ca efect al concediului medical, urmează a se constata că potrivit dispozițiilor art. 136 din O.U.G.

nr. 92/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 76/2005, funcționarii publici aflați în această situație și care își reiau activitatea după 1 ianuarie 2005, beneficiază de salariile bază stabilite potrivit ordonanței, pentru funcția în care au fost reîncadrați în condițiile art. 6-8. În raport cu aceste considerente, urmează a fi admis recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, casată hotărârea Curții de Apel București și pe fond, respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei O.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 881 din 11 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta O.V. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.