ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5615/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

martie 2005, reclamanta S.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 69 din 26

ianuarie 2005, emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și obligarea

pârâtei să emită un nou ordin pentru salarizarea sa, potrivit funcției publice

și gradului profesional stabilit în conformitate cu Legea nr. 161/2003, precum

și repunerea sa în situația anterioară, prin operarea în statul de funcții și

de personal și plata diferenței de drepturi salariale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că reîncadrarea sa efectuată prin ordinul contestat este nelegală,

pentru că a fost modificată unilateral funcția publică deținută potrivit Legii

nr. 161/2003 și s-a dispus retroactiv trecerea sa din funcția de consilier

superior, în funcția de inspector asistent, ceea ce reprezintă o retrogradare

în grad profesional, contrară dispozițiilor art. 75 și art. 65 alin. (3) lit.

d) din Legea nr. 188/1999.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca

neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 1312 din 30 iunie 2005, cu motivarea că

Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005 a fost emis de pârâtă, în conformitate cu

dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, de la aplicarea cărora reclamanta

nu este exceptată.

Instanța de fond a reținut că

reclamantei nu i-a fost vătămat dreptul la menținerea încadrării efectuate în

baza Legii nr. 161/2003, pentru că această lege a fost abrogată prin art. 45

din O.U.G. nr. 92/2004. Motivul de nelegalitate privind retroactivitatea

ordinului contestat a fost respins, avându-se în vedere că actul s-a aplicat cu

începere de la data de 1 ianuarie 2005, potrivit O.U.G. nr. 92/2004, dar a fost

emis ulterior, după obținerea la data de 21 ianuarie 2005, a avizului obligatoriu

al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând

modificarea hotărârii atacate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe

fond, admiterea acțiunii formulate de reclamantă.

Recurentul a susținut că instanța de

fond a interpretat greșit dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, care nu

sunt aplicabile intimatei-reclamante, întrucât acest act normativ are ca obiect

de reglementare, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor

publici pe anul 2005 și în consecință, interpretarea întregului conținut

trebuia raportată la obiectul respectiv.

Sub acest aspect, recurentul a

arătat că prin ordinul contestat în cauză, a fost modificată unilateral funcția

publică deținută de intimata-reclamantă, potrivit criteriilor de evaluare și

sistemului de punctaj prevăzute în Legea nr. 161/2003, prin trecerea într-o

funcție publică inferioară, care este prevăzută în art. 65 alin. (3) lit. d) și

art. 75 din Legea nr. 188/1999, numai ca sancțiune pentru săvârșirea unei

abateri disciplinare.

De asemenea, recurentul a susținut

că dispozițiile art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, care abrogă orice

prevederi contrare de la data intrării în vigoare, nu vizează și actele

normative privind încadrarea funcționarilor publici, având în vedere sfera de

reglementare a ordonanței.

Intimata Autoritatea Națională a

Vămilor a depus întâmpinare, solicitând anularea recursului, în temeiul art.

302

1

lit. b) C. proc. civ., cu motivarea că a fost formulat într-o

altă cauză, decât cea soluționată de instanța de fond, prin sentința civilă nr.

1312/2005. În subsidiar, în cazul respingerii excepției invocate, intimata a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Excepția de procedură invocată de

intimata-pârâtă este nefondată, pentru că recursul declarat în cauză cuprinde

toate elementele prevăzute de art. 302

1

lit. b) C. proc. civ.

Indicarea unui alt număr de sentință

reprezintă o eroare materială, care nu atrage sancțiunea nulității, dat fiind

că, în recurs au fost corect indicate celelalte mențiuni prevăzute în textul de

lege invocat de intimată, ceea ce permite stabilirea cadrului procesual și

identificarea hotărârii atacate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie

2005 s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității

Naționale a Vămilor, cu începere de la 1 ianuarie 2005, în funcțiile publice

redate pentru fiecare în anexa care face parte integrantă din ordin,

beneficiind de salarizarea de bază corespunzătoare, potrivit aceleiași anexe.

Intimata-reclamantă, încadrată în

baza Legii nr. 161/2003, în funcția publică de consilier superior, categoria A,

clasa III, gradul 1, a fost reîncadrată în baza acestui ordin, în funcția

publică de inspector, clasa I, gradul profesional de asistent, treapta I de

salarizare.

Instanța de fond a constatat corect

legalitatea ordinului emis de Autoritatea Națională a Vămilor, pentru aplicarea

art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, care a prevăzut pentru anul 2005, reîncadrarea

funcționarilor publici de execuție, pe categorii, clase și grade profesionale

și salarizarea corespunzătoare acestei noi încadrări.

Intimata-reclamantă nu a contestat

modul în care Autoritatea Națională a Vămilor a aplicat prin ordinul dedus

judecății, prevederile O.U.G. nr. 92/2004 și în prezentul recurs au fost neîntemeiat

reiterate, apărările din acțiune, întrucât acestea vizează, în realitate,

conținutul ordonanței de urgență a Guvernului, care nu a constituit și nu poate

constitui obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.

Recurentul a susținut fără temei că

dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 nu sunt aplicabile

intimatei-reclamante, deși aceasta face parte din categoria funcționarilor

publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, pentru care în

textul respectiv s-a prevăzut reîncadrarea.

De asemenea, recurentul a susținut

neîntemeiat că reîncadrarea astfel efectuată a reprezentat pentru

intimata-reclamantă, o retrogradare, contrară dispozițiilor art. 65 alin. (3)

lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, care au prevăzut trecerea într-o

funcție publică inferioară, numai ca sancțiune disciplinară.

Dreptul recunoscut

intimatei-reclamante, prin încadrarea efectuată potrivit Legii nr. 161/2003, nu

a fost vătămat prin reîncadrarea dispusă de autoritatea intimată, pentru că

aceasta s-a întemeiat pe noua ierarhizare a funcțiilor publice stabilite în

O.U.G. nr. 92/2004, prin derogare de la cea prevăzută în Legea nr. 188/1999 și

în Legea nr. 161/2003.

În consecință, chiar dacă denumirea

funcției publice deținută de intimata-reclamantă în baza Legii nr. 161/2003, se

regăsește în clasificarea funcțiilor publice prevăzută în O.U.G. nr. 92/2004,

aceasta nu are un drept recunoscut de lege la menținerea încadrării anterioare

efectuată într-un sistem al funcției publice înlocuit prin sistemul prevăzut în

noua reglementare, fără a se aduce atingere calității de funcționar public și

stabilității în exercitarea funcției publice.

Neîntemeiată este și susținerea din

recurs, că intimata-pârâtă a modificat unilateral funcția publică deținută de

intimata-reclamantă.

Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005

reprezintă un act administrativ de executare a dispozițiilor dintr-un act

normativ, cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici și deci, prin

ordinul respectiv, intimata-pârâtă nu a modificat conținutul funcției publice

deținute de intimata-reclamantă și nici raportul său de serviciu.

Curtea constată că este nefondată și

susținerea din recurs privind abrogarea prin art. 45 lit. c) din O.U.G. nr.

92/2004, numai a acelor dispoziții contrare care se referă la salarizarea

funcționarilor publici, nu și a celor care privesc încadrarea lor.

Sfera de aplicare a abrogării

prevăzute în art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004, este determinată de

totalitatea normelor juridice instituite în conținutul actului normativ

respectiv, indiferent de denumirea lui generică.

În consecință, instanța de fond a

constatat corect că prevederile din Legea nr. 161/2003, în baza cărora a fost

reîncadrată intimata-reclamantă, au fost abrogate prin art. 45 lit. c) din O.U.G.

nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005.

Pentru considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr.

1312 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.