ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1711/2005

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta B.M.L. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor solicitând anularea Ordinului nr. 79 din 26 ianuarie 2005 al pârâtei

prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția de consilier juridic

I

asistent 1, potrivit art. 6 din O.U.G.

nr. 92/2004, anularea adresei Autorității Naționale a Vămilor nr. 23323/2005

prin care s-a respins contestația formulată în procedura administrativă

prealabilă, obligarea pârâtei la emiterea ordinului de salarizare a reclamantei

potrivit funcției publice și gradului profesional așa cum a fost stabilit prin

Legea nr. 161/2003, respectiv de consilier juridic superior, precum și

obligarea pârâtei la repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii

actului administrativ atacat, prin operare în statele de funcții și de personal

și în cartea de muncă, precum și la restituirea diferenței dintre salariul

cuvenit potrivit funcției de consilier juridic și gradului profesional superior

stabilit în temeiul Legii nr. 161/2003 și cel acordat urmare a aplicării

eronate a O.U.G. nr. 92/2004.

A învederat reclamanta, în motivarea

acțiunii în contencios administrativ, că actul administrativ atacat

retroactivează, întrucât produce efecte de la 1 ianuarie 2005, că pârâta a

interpretat greșit O.U.G. nr. 92/2004 și sub pretextul „reîncadrării" a

retrogradat reclamanta de la gradul profesional superior la gradul profesional

asistent și că aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 și art. 7 din O.U.G. nr.

92/2004 rezidă în interpretarea că funcționarii publici nereîncadrați pe noile

funcții publice potrivit Legii nr. 161/2003 se reîncadrează de la data intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004 pe aceste funcții, dar după criteriile

stabilite la art. 6 și art. 7.

Prin sentința civilă nr. 1834 din 9

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată,

cu motivarea că în speță sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici pentru anul 2005.

Împotriva

sentinței civile sus menționate a formulat recurs în

termen legal reclamanta B.M.L. prin

care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate în

sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. A arătat recurenta, în

motivarea recursului, că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind evident că actul

administrativ atacat - emis la 26 ianuarie

2005

dar cu efecte juridice de la 1 ianuarie 2005 - retroactivează și

că prin

acesta s-a realizat, cu încălcarea legii, o retrogradare din

gradul profesional superior în gradul profesional

asistent.

Înalta Curte de Casație și Justiție

Secția de contencios

administrativ și

fiscal prin decizia nr. 655 din 23 februarie 2006 a respins recursul declarat de B.M.L. împotriva

sentinței civile nr.1834 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca

nefondat.

În motivarea deciziei adoptate a

reținut următoarele considerente:

Prin O.U.G. nr.

92/2004 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale

funcționarilor

publici

pe anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a

funcționarilor publici,

crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea

în raport de activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din

fișa postului.

Astfel, prin art. 6 alin. (1)-(9)

din actul normativ sus menționat, s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor

publici de execuție în

grade profesionale și

trepte de salarizare în raport cu salarizarea pe

care o aveau, potrivit

prevederilor O.U.G. nr.

82/2004 privind

unele măsuri în domeniul funcției

publice.

În motivarea

hotărârii a reținut următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 79 din 26 ianuarie 2005 emis de

șeful Autorității Naționale a Vămilor s-a dispus, începând cu 1 ianuarie 2005,

reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul

Direcției Regionale

Vamale Timișoara și birourile vamale subordonate în

funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia, cu salariile de bază

corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.

În ceea ce o

privește pe reclamanta recurentă, care potrivit

O.U.G. nr. 82/2004 era salarizată la 1 ianuarie 2004

corespunzător funcției publice de consilier juridic categoria A clasa III

gradul 1, s-a dispus reîncadrarea în funcția publică de execuție de consilier

juridic clasa

I

gradul profesional

asistent treapta

I.

Ordinul Autorității Naționale a

Vămilor nr. 79 din 26 ianuarie 2005 prin care s-a procedat la reîncadrarea și

salarizarea reclamantei s-a emis în conformitate cu prevederilor art. 6 alin.

(3) din O.U.G. nr. 92/2004, și nu aduce

atingere

principiului neretroactivității, întrucât indicarea datei de 1

ianuarie

2005 își are temeiul în dispozițiile O.U.G. nr.

92/2004 care se referă la salarizarea funcționarilor

publici

pentru anul 2005.

Reîncadrarea

reclamantei din funcția publică de execuție de consilier juridic superior în

funcția publică de execuție de consilier juridic asistent a mai reținut

instanța de recurs, nu echivalează cu o

retrogradare, întrucât încadrarea prin lege a funcționarilor

publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, precum și

salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi

fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru

viitor, ci exprimă

opțiunea liberă a legiuitorului.

Împotriva deciziei civile nr. 655

din 23 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire

recurenta-reclamantă B.M.L., invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322

pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Astfel, revizuienta arată că

anterior litigiului în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 655 din 23

februarie 2006 a mai avut un proces ce a făcut obiectul dosarului nr. 4492/CA/2004

al Curții de Apel Timișoara, soluționat prin sentința civilă nr. 357/PI din 8

iulie 2004 în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziilor nr. 1266 din 14

august 2003, 1194 din 25 iulie 203 și 1264/2003 emise de Direcția Generală a

Vămilor București, cu menținerea Deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 emisă de

Direcția Generală a Vămilor și obligarea acestor pârâte la încadrarea sa în

funcția publică de consilier juridic superior, cu obligarea la plata

drepturilor salariale aferente acestei funcții, pentru perioada 15 iulie 2003 –

decembrie 2004.

Revizuienta precizează că dosarul

nr. 4492/CA/2004 s-a finalizat prin decizia civilă nr. 1725/RCA din 23

noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș – act nou care nu exista la data

pronunțării deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006 (a cărei revizuire se

cere) și care modifică situația de fapt reținută prin acea decizie, în sensul

că funcția deținută era cea de consilier juridic superior (A I-1), iar nu A

III-1; această situație de fapt, dacă ar fi fost cunoscută la momentul

pronunțării deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006, ar fi condus la

admiterea recursului recurentei și corecta încadrare a acesteia în funcția

publică de consilier juridic A I-1, iar nu la respingerea recursului ca nefondat.

Totodată, revizuienta invocă și

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că cele două decizii

irevocabile, sunt contradictorii, fapt ce ar trebui ducă la desființarea

deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006.

Analizând actele și lucrările

dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere, precum și

motivele de revizuire invocate și copia deciziei nr. 1725/RCA din 23 noiembrie 2009

pronunțată de Tribunalul Timiș, Înalta Curte constată că prezenta cerere (cale

de atac) este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea mai multor condiții

procedurale, astfel:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. obiectul revizuirii îl constituie hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile instanțelor de recurs atunci

când „evocă fondul”.

În speță, prin decizia civilă nr. 655

din 23 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul formulat de B.L.M.,

fondul cauzei fiind judecat de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 184 din 9 noiembrie 2005, iar

Înalta Curte de Casație și Justiție – prin decizia a cărei revizuire se cere –

a menținut această soluție. Prin urmare, revizuienta și-a îndreptat cererea de

revizuire împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs ce nu evocă

fondul, neavând loc o rejudecare a fondului, astfel că cerere întemeiată pe

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este inadmisibilă.

De asemenea, în speță nu sunt

întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „…dacă există hotărâri

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Din conținutul deciziei nr. 1725/RCA

din 23 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 6018/30/2009 al Tribunalului

Timiș rezultă că litigiul soluționat prin acea decizie        a avut ca obiect

„contestația la executare”, în timp de decizia civilă nr. 655 din 23 februarie 2006

a cărei revizuire se cere a soluționat recursul în litigiul privind raporturile

de serviciu (încadrarea în funcția publică); totodată, potrivit art. 327 alin.

(1), în cazul hotărârilor definitive potrivnice se va anula cea din urmă

hotărâre, ori revizuienta solicită, prin prezenta cerere, anularea deciziei

civile nr. 655/2006 (care este prima hotărâre).

Pentru considerentele menționate

Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de B.M.L. împotriva Deciziei nr. 655 din 23

februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iulie

2010.