ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1711/2005 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.M.L. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională a Vămilor solicitând anularea Ordinului nr. 79 din 26 ianuarie 2005 al pârâtei prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția de consilier juridic I asistent 1, potrivit art. 6 din O.U.G.

nr. 92/2004, anularea adresei Autorității Naționale a Vămilor nr. 23323/2005 prin care s-a respins contestația formulată în procedura administrativă prealabilă, obligarea pârâtei la emiterea ordinului de salarizare a reclamantei potrivit funcției publice și gradului profesional așa cum a fost stabilit prin Legea nr. 161/2003, respectiv de consilier juridic superior, precum și obligarea pârâtei la repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operare în statele de funcții și de personal și în cartea de muncă, precum și la restituirea diferenței dintre salariul cuvenit potrivit funcției de consilier juridic și gradului profesional superior stabilit în temeiul Legii nr. 161/2003 și cel acordat urmare a aplicării eronate a O.U.G.

nr. 92/2004. A învederat reclamanta, în motivarea acțiunii în contencios administrativ, că actul administrativ atacat retroactivează, întrucât produce efecte de la 1 ianuarie 2005, că pârâta a interpretat greșit O.U.G. nr. 92/2004 și sub pretextul „reîncadrării" a retrogradat reclamanta de la gradul profesional superior la gradul profesional asistent și că aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 și art. 7 din O.U.G. nr. 92/2004 rezidă în interpretarea că funcționarii publici nereîncadrați pe noile funcții publice potrivit Legii nr. 161/2003 se reîncadrează de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004 pe aceste funcții, dar după criteriile stabilite la art. 6 și art. 7. Prin sentința civilă nr. 1834 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu motivarea că în speță sunt aplicabile dispozițiile O.U.G.

nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Împotriva sentinței civile sus menționate a formulat recurs în termen legal reclamanta B.M.L. prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. A arătat recurenta, în motivarea recursului, că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind evident că actul administrativ atacat - emis la 26 ianuarie 2005 dar cu efecte juridice de la 1 ianuarie 2005 - retroactivează și că prin acesta s-a realizat, cu încălcarea legii, o retrogradare din gradul profesional superior în gradul profesional asistent.

Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 655 din 23 februarie 2006 a respins recursul declarat de B.M.L. împotriva sentinței civile nr.1834 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În motivarea deciziei adoptate a reținut următoarele considerente: Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport de activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Astfel, prin art. 6 alin. (1)-(9) din actul normativ sus menționat, s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice. În motivarea hotărârii a reținut următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 79 din 26 ianuarie 2005 emis de șeful Autorității Naționale a Vămilor s-a dispus, începând cu 1 ianuarie 2005, reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale Timișoara și birourile vamale subordonate în funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia, cu salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.

În ceea ce o privește pe reclamanta recurentă, care potrivit O.U.G. nr. 82/2004 era salarizată la 1 ianuarie 2004 corespunzător funcției publice de consilier juridic categoria A clasa III gradul 1, s-a dispus reîncadrarea în funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I gradul profesional asistent treapta I. Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 79 din 26 ianuarie 2005 prin care s-a procedat la reîncadrarea și salarizarea reclamantei s-a emis în conformitate cu prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, și nu aduce atingere principiului neretroactivității, întrucât indicarea datei de 1 ianuarie 2005 își are temeiul în dispozițiile O.U.G.

nr. 92/2004 care se referă la salarizarea funcționarilor publici pentru anul 2005. Reîncadrarea reclamantei din funcția publică de execuție de consilier juridic superior în funcția publică de execuție de consilier juridic asistent a mai reținut instanța de recurs, nu echivalează cu o retrogradare, întrucât încadrarea prin lege a funcționarilor publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, precum și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, ci exprimă opțiunea liberă a legiuitorului. Împotriva deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă B.M.L., invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 și 7 C. proc.

civ.

Astfel, revizuienta arată că anterior litigiului în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 655 din 23 februarie 2006 a mai avut un proces ce a făcut obiectul dosarului nr. 4492/CA/2004 al Curții de Apel Timișoara, soluționat prin sentința civilă nr. 357/PI din 8 iulie 2004 în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziilor nr. 1266 din 14 august 2003, 1194 din 25 iulie 203 și 1264/2003 emise de Direcția Generală a Vămilor București, cu menținerea Deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003 emisă de Direcția Generală a Vămilor și obligarea acestor pârâte la încadrarea sa în funcția publică de consilier juridic superior, cu obligarea la plata drepturilor salariale aferente acestei funcții, pentru perioada 15 iulie 2003 – decembrie 2004. Revizuienta precizează că dosarul nr. 4492/CA/2004 s-a finalizat prin decizia civilă nr. 1725/RCA din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș – act nou care nu exista la data pronunțării deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006 (a cărei revizuire se cere) și care modifică situația de fapt reținută prin acea decizie, în sensul că funcția deținută era cea de consilier juridic superior (A I-1), iar nu A III-1; această situație de fapt, dacă ar fi fost cunoscută la momentul pronunțării deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006,

ar fi condus la admiterea recursului recurentei și corecta încadrare a acesteia în funcția publică de consilier juridic A I-1, iar nu la respingerea recursului ca nefondat. Totodată, revizuienta invocă și prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că cele două decizii irevocabile, sunt contradictorii, fapt ce ar trebui ducă la desființarea deciziei civile nr. 655 din 23 februarie 2006. Analizând actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere, precum și motivele de revizuire invocate și copia deciziei nr. 1725/RCA din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, Înalta Curte constată că prezenta cerere (cale de atac) este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea mai multor condiții procedurale, astfel: Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. obiectul revizuirii îl constituie hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile instanțelor de recurs atunci când „evocă fondul”. În speță, prin decizia civilă nr. 655 din 23 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul formulat de B.L.M., fondul cauzei fiind judecat de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 184 din 9 noiembrie 2005, iar Înalta Curte de Casație și Justiție – prin decizia a cărei revizuire se cere – a menținut această soluție. Prin urmare, revizuienta și-a îndreptat cererea de revizuire împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs ce nu evocă fondul, neavând loc o rejudecare a fondului, astfel că cerere întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. este inadmisibilă. De asemenea, în speță nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „…dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Din conținutul deciziei nr. 1725/RCA din 23 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 6018/30/2009 al Tribunalului Timiș rezultă că litigiul soluționat prin acea decizie a avut ca obiect „contestația la executare”, în timp de decizia civilă nr. 655 din 23 februarie 2006 a cărei revizuire se cere a soluționat recursul în litigiul privind raporturile de serviciu (încadrarea în funcția publică); totodată, potrivit art. 327 alin. (1), în cazul hotărârilor definitive potrivnice se va anula cea din urmă hotărâre, ori revizuienta solicită, prin prezenta cerere, anularea deciziei civile nr. 655/2006 (care este prima hotărâre).

Pentru considerentele menționate Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B.M.L. împotriva Deciziei nr. 655 din 23 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iulie 2010.