ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5255/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 februarie 2005, L.V. a

solicitat ca, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, să se

dispună anularea Ordinului nr. 72 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, prin

care s-a dispus reîncadrarea lui în funcția de consilier juridic asistent,

conform art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei să emită un ordin prin care salarizarea să fie efectuată potrivit

funcției publice și gradului profesional stabilit în baza Legii nr. 161/2003,

anume, aceea de consilier juridic principal, menținut printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

În sfârșit, reclamantul a cerut

obligarea pârâtei să-l repună în situația anterioară emiterii actului

administrativ atacat, prin operarea în statele de funcții și de personal, în

cartea de muncă, precum și restituirea sumelor de bani reprezentând diferența

dintre salariul cuvenit conform funcției și gradului profesional avut inițial

și cel acordat ca urmare a aplicării eronate a ordonanței guvernamentale mai sus

menționate.

În motivarea acțiunii, L.V. a arătat

că ordinul pe care îl contestă, este nelegal, deoarece a fost emis cu

încălcarea principiului neretroactivității actelor administrative. Din această

cauză, el se află în situația în care, în același interval de timp (1 - 26

ianuarie 2005) a avut grade profesionale diferite.

În opinia sa, autoritatea publică

emitentă a aplicat greșit dispozițiile art. 6 și 7 ale O.U.G. nr. 92/2004, care

vizează doar actele autorității sau instituției publice ce nu a efectuat

reîncadrarea funcționarilor publici, potrivit Legii nr. 161/2004.

Mai mult, dacă voința legiuitorului

ar fi fost aceea de retrogradare și avansare în grade profesionale a

funcționarilor publici, prin legea salarizării, atunci cele două texte din

ordonanță ar fi neconstituționale.

Prin sentința civilă nr. 700 din 13

aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a apreciat că O.U.G. nr. 92/2004 nu a prevăzut criterii de evaluare și

nici un sistem de punctaj în baza cărora să se procedeze la reîncadrarea

funcționarilor publici, astfel încât afirmația pârâtei, că în temeiul art. 6

s-a efectuat o nouă reîncadrare și prin urmare, o schimbare a funcției publice

deținute, prin trecerea la gradul profesional asistent, nu poate fi reținută.

S-a considerat că pârâta a dat o

interpretare eronată dispozițiilor art. 6 ale ordonanței, în condițiile în care

reclamantul L.V. fusese reîncadrat anterior, conform Legii nr. 161/2003, iar

potrivit anexei la ordonanță, funcțiile prevăzute sunt identice cu cele

stabilite de lege, fără a ține cont de faptul că actul normativ ulterior

reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici,

în timp ce reîncadrarea prevăzută de art. 6, vizează grila de salarizare, și nu

funcția publică deținută.

Totodată, instanța a motivat că

funcția de consilier juridic principal se regăsește în anexa ordonanței

guvernamentale, astfel încât măsura reîncadrării reclamantului în funcția de

consilier juridic, clasa I, gradul asistent, treapta 1, constituie o modificare

unilaterală a funcției publice deținute, în sensul trecerii într-o funcție

inferioară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 75 și urm., art. 65 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.

În fine, s-a precizat că prin

prevederile art. 45 lit. c) ale ordonanței, au fost abrogate orice dispoziții

contrare, dar acestea din urmă se referă la drepturile salariale, și nu la

raporturile juridice privind reîncadrarea funcționarilor publici, care s-a

făcut în temeiul Legii nr. 161/2003.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanță a admis acțiunea, reținând că reîncadrarea reclamantului

L.V. încalcă principiul dreptului câștigat, consacrat în dreptul muncii,

deoarece sentința civilă nr. 1535/2003 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, a fost pronunțată în temeiul Legii nr. 161/2003, iar

prin O.U.G. nr. 92/2004, orice dispoziții contrare s-au abrogat. Prin urmare,

hotărârea respectivă nu mai poate constitui un temei pentru încadrarea și

salarizarea reclamantului.

Pe de altă parte, Ordinul nr.

72/2005 nu contravine Legii nr. 161/2003, deoarece a fost emis în baza acelei

ordonanțe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005.

Recursul este fondat.

Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost

reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul

2006, a sistemului unitar de salarizare a acestora, crearea unei ierarhizări pe

categorii, clase și grade profesionale și salarizarea lor în raport cu

activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Dispozițiile cuprinse în art. 6

alin. (1) - (9), au prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de execuție,

în grade profesionale și trepte de salarizare în raport cu salarizarea pe care

o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în

domeniul funcției publice.

Prin art. 7 alin. (1) - (9) din

aceeași ordonanță guvernamentală, s-a stabilit salarizarea funcționarilor

publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau, conform O.U.G.

nr. 82/2004 și cu gradele profesionale și treptele de salarizare

corespunzătoare funcțiilor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de

conducere.

Prin Ordinul nr. 72 din 26 ianuarie

2005, șeful Autorității Naționale a Vămilor a dispus, începând cu data de 1

ianuarie 2005, reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției

Regionale Vamale București și birourilor subordonate, în funcțiile publice

redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare,

potrivit anexei, care face parte integrantă din actul administrativ.

Astfel, reclamantul L.V. a fost

reîncadrat în funcția publică de execuție, consilier juridic clasa I, gradul

profesional asistent, treapta I.

În conformitate cu dispozițiile art.

6 alin. (3) ale O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați

potrivit O.U.G. nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul I, se

reîncadrează în gradul profesional asistent și beneficiază de salariul de bază

prevăzut în Anexele nr. I - IV pentru funcția publică de execuție deținută,

gradul profesional asistent, treapta I de salarizare.

Rezultă, așadar, că reîncadrarea și

salarizarea reclamantului L.V. a fost făcută cu respectarea întocmai a

dispozițiilor legale mai sus enunțate și că actul administrativ supus

controlului jurisdicțional nu îl vatămă pe acesta, într-un drept subiectiv

legitim.

De asemenea, se apreciază că în mod

greșit a reținut prima instanță, că ordinul atacat ar aduce atingere

principiului stabilității funcției publice, din moment ce reîncadrarea

personalului vamal în noile funcții s-a dispus prin dispozițiile unui act

normativ ce nu au fost declarate neconstituționale, iar Ordinul nr. 72/2005,

emis de Secretarul de Stat al Autorității Naționale a Vămilor este conform cu

această ordonanță de urgență.

Prezintă relevanță și împrejurarea

că, având de soluționat până în prezent mai multe obiecții de

neconstituționalitate privind art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, Curtea

Constituțională a decis că atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari

publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea

realizată conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale ce nu

s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, așa cum este cazul ordonanței

menționate mai sus.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursul și a fi modificată

sentința, în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamantul L.V., ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 700 din 13

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul L.V.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.