ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2005, reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor București, anularea în parte a Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, prin care pretinde că s-a hotărât abuziv retrogradarea și reîncadrarea sa din funcția publică de inspector principal, în care a fost numit, în funcția publică de inspector asistent. A mai solicitat reclamantul, obligarea pârâtei, să emită un ordin prin care salarizarea lui să se efectueze potrivit funcției publice și gradului profesional, așa cum a fost stabilit conform Legii nr. 161/2003, obligarea pârâtei la stabilirea corectă a salariului în baza O.U.G.

nr. 192/2002, la data de 15 iulie 2003, obligarea pârâtei la repunerea sa în situația anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operarea în statele de funcții și de personal, în cartea de muncă, precum și restituirea diferenței dintre salariul cuvenit, potrivit funcției și gradului profesional stabilit în baza Legii nr. 161/2003 și cel acordat potrivit gradului profesional, ca urmare a aplicării eronate a O.U.G. nr. 192/2002, O.U.G. nr. 82/2004 și O.U.G. nr. 92/2004. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva actului administrativ menționat, la care i s-a răspuns prin adresa nr. 8422/2005, printre altele, în sensul că la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 92/2004, orice alte dispoziții contrare se abrogă, deci și reîncadrarea efectuată în baza Legii nr. 161/2003. Reclamantul a subliniat că în ceea ce privește O.U.G. nr. 92/2004, voința legiuitorului nu a fost de a se face o nouă numire și reîncadrare a funcționarilor publici, ci acordarea drepturilor salariale pentru anul 2005, tocmai de aceea se specifică clar în ordonanță că se aplică funcționarilor deja numiți în funcții publice, prin Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003. În esență, reclamantul a considerat că s-a făcut un exces de putere, că s-a încălcat un drept constituțional, că la sfârșitul anului 2004 a fost evaluat potrivit fișei de evaluare pe funcția de inspector principal, dar că la data de 15 iulie 2003, data la care a fost numit în această funcție, nu a beneficiat de drepturile salariale aferente, deci trebuia să i se aplice grila de salarizare corespunzătoare.

S-a mai învederat faptul că pârâta Autoritatea Națională a Vămilor avea obligația să efectueze reîncadrarea și să stabilească salarizarea funcționarilor publici până la 23 decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005 și s-a subliniat că art. 6 și 7 ale O.U.G. nr. 92/2004 ar fi trebuit aplicate doar în cadrul instituțiilor sau autorităților publice care nu au efectuat reîncadrarea funcționarilor publici, conform Legii nr. 161/2003, menționându-se că ordonanța nu stabilește alte funcții publice, decât cele prevăzute în Legea nr. 161/2003. Prin sentința civilă nr. 970/2005, Tribunalul Mureș, văzând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Astfel învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 308 din 19 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat în parte Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, doar în ceea ce îl privește pe reclamant; a obligat pârâta, să emită un nou ordin, privind salarizarea reclamantului, corespunzător funcției publice și gradului profesional stabilit conform Legii nr. 161/2003, și anume, „inspector principal”; a obligat pârâta, să opereze modificările cuvenite în statele de funcții și de personal, precum și în carnetul de muncă și să restituie reclamantului, diferențele de drepturi salariale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că s-a dat o interpretare greșită textului art. 6 din O.U.G.

nr. 92/2004, în sensul că acesta ar reprezenta temei pentru o nouă reîncadrare. Or, aceste dispoziții nu pot să vizeze decât aspectele de natură salarială, și nu cele privind reîncadrarea funcționarilor publici, reîncadrare făcută deja în temeiul Legii nr. 161/2003. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut că funcțiile stabilite ca urmare a reîncadrării funcționarilor publici în baza Legii nr. 161/2003 au corespondent în salarii, începând cu 1 ianuarie 2005, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004. A mai arătat recurenta că funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G.

nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se încadrează în gradul profesional asistent și beneficiază de salariul de bază prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și criticile formulate de recurentă, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea, începând din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9) din actul normativ sus menționat, s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice. De asemenea, prin art. 7 alin. (1) - (9) din O.U.G. nr. 92/2004, s-a prevăzut salarizarea funcționarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004 și în raport cu gradele profesionale și treptele de salarizare corespunzătoare funcțiilor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de conducere.

Prin Ordinul nr. 75/2005, emis de șeful Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea, începând cu data de 1 ianuarie 2005, a funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale Cluj și birourilor vamale subordonate, în funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv. Astfel, reclamantul care, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, era salarizat, la 1 noiembrie 2004, pentru funcția publică de inspector de specialitate categoria A, clasa III, gradul I, a fost reîncadrat potrivit O.U.G. nr. 92/2004, în funcția publică de execuție inspector, gradul profesional asistent, treapta I de salarizare.

Conform prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se reîncadrează în gradul profesional asistent și beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență, în Anexele nr. I - IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare. Or, prin Ordinul conducătorului Autorității Naționale a Vămilor nr. 75/2005, reîncadrarea și salarizarea reclamantului s-au realizat întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, actul administrativ fiind, deci, emis pe baza și în executarea în concret a legii.

Față de cele arătate, cum Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005, emis de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor, este legal, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar în fond, va fi respinsă acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, împotriva sentinței civile nr. 308 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea reclamantului T.D., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.