ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

16 martie 2005, reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor București, anularea în parte a Ordinului nr. 75 din 26

ianuarie 2005, emis de pârâtă, prin care pretinde că s-a hotărât abuziv

retrogradarea și reîncadrarea sa din funcția publică de inspector principal, în

care a fost numit, în funcția publică de inspector asistent. A mai solicitat

reclamantul, obligarea pârâtei, să emită un ordin prin care salarizarea lui să

se efectueze potrivit funcției publice și gradului profesional, așa cum a fost

stabilit conform Legii nr. 161/2003, obligarea pârâtei la stabilirea corectă a

salariului în baza O.U.G. nr. 192/2002, la data de 15 iulie 2003, obligarea

pârâtei la repunerea sa în situația anterioară emiterii actului administrativ

atacat, prin operarea în statele de funcții și de personal, în cartea de muncă,

precum și restituirea diferenței dintre salariul cuvenit, potrivit funcției și

gradului profesional stabilit în baza Legii nr. 161/2003 și cel acordat

potrivit gradului profesional, ca urmare a aplicării eronate a O.U.G. nr. 192/2002,

O.U.G. nr. 82/2004 și O.U.G. nr. 92/2004.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva actului administrativ

menționat, la care i s-a răspuns prin adresa nr. 8422/2005, printre altele, în

sensul că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2004, orice alte

dispoziții contrare se abrogă, deci și reîncadrarea efectuată în baza Legii nr.

161/2003.

Reclamantul a subliniat că în ceea

ce privește O.U.G. nr. 92/2004, voința legiuitorului nu a fost de a se face o

nouă numire și reîncadrare a funcționarilor publici, ci acordarea drepturilor

salariale pentru anul 2005, tocmai de aceea se specifică clar în ordonanță că

se aplică funcționarilor deja numiți în funcții publice, prin Legea nr. 188/1999,

modificată prin Legea nr. 161/2003.

În esență, reclamantul a considerat

că s-a făcut un exces de putere, că s-a încălcat un drept constituțional, că la

sfârșitul anului 2004 a fost evaluat potrivit fișei de evaluare pe funcția de

inspector principal, dar că la data de 15 iulie 2003, data la care a fost numit

în această funcție, nu a beneficiat de drepturile salariale aferente, deci

trebuia să i se aplice grila de salarizare corespunzătoare. S-a mai învederat

faptul că pârâta Autoritatea Națională a Vămilor avea obligația să efectueze

reîncadrarea și să stabilească salarizarea funcționarilor publici până la 23

decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005 și s-a subliniat că art. 6 și

7 ale O.U.G. nr. 92/2004 ar fi trebuit aplicate doar în cadrul instituțiilor

sau autorităților publice care nu au efectuat reîncadrarea funcționarilor

publici, conform Legii nr. 161/2003, menționându-se că ordonanța nu stabilește

alte funcții publice, decât cele prevăzute în Legea nr. 161/2003.

Prin sentința civilă nr. 970/2005,

Tribunalul Mureș, văzând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Astfel învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 308 din 19 decembrie 2005, a admis acțiunea, a

anulat în parte Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie 2005, emis de pârâtă, doar în

ceea ce îl privește pe reclamant; a obligat pârâta, să emită un nou ordin,

privind salarizarea reclamantului, corespunzător funcției publice și gradului

profesional stabilit conform Legii nr. 161/2003, și anume, „inspector

principal”; a obligat pârâta, să opereze modificările cuvenite în statele de

funcții și de personal, precum și în carnetul de muncă și să restituie

reclamantului, diferențele de drepturi salariale.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că s-a dat o interpretare greșită textului art. 6

din O.U.G. nr. 92/2004, în sensul că acesta ar reprezenta temei pentru o nouă

reîncadrare.

Or, aceste dispoziții nu pot să

vizeze decât aspectele de natură salarială, și nu cele privind reîncadrarea

funcționarilor publici, reîncadrare făcută deja în temeiul Legii nr. 161/2003.

Împotriva sentinței instanței de

fond a declarat recurs, pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut că funcțiile

stabilite ca urmare a reîncadrării funcționarilor publici în baza Legii nr. 161/2003

au corespondent în salarii, începând cu 1 ianuarie 2005, odată cu intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 92/2004.

A mai arătat recurenta că

funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, la

categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se încadrează în gradul profesional

asistent și beneficiază de salariul de bază prevăzut de O.U.G. nr. 92/2004.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului și criticile formulate de recurentă,

precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost

reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea, începând

din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici,

crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și

salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea

atribuțiilor din fișa postului.

Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9)

din actul normativ sus menționat, s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor

publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu

salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004, privind

unele măsuri în domeniul funcției publice.

De asemenea, prin art. 7 alin. (1) -

(9) din O.U.G. nr. 92/2004, s-a prevăzut salarizarea funcționarilor publici de

conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004

și în raport cu gradele profesionale și treptele de salarizare corespunzătoare

funcțiilor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de conducere.

Prin Ordinul nr. 75/2005, emis de

șeful Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus reîncadrarea, începând cu

data de 1 ianuarie 2005, a funcționarilor publici din cadrul Direcției

Regionale Vamale Cluj și birourilor vamale subordonate, în funcțiile publice

redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare,

potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.

Astfel, reclamantul care, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, era

salarizat, la 1 noiembrie 2004, pentru funcția publică de inspector de

specialitate categoria A, clasa III, gradul I, a fost reîncadrat potrivit O.U.G.

nr. 92/2004, în funcția publică de execuție inspector, gradul profesional

asistent, treapta I de salarizare.

Conform prevederilor art. 6 alin.

(3)

din O.U.G. nr. 92/2004,

funcționarii publici

de execuție salarizați potrivit O.U.G.

nr. 82/2004,

privind unele măsuri în domeniul funcției publice, la categoria A, B sau C,

clasa III, gradul 1, se reîncadrează în gradul profesional asistent și

beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanță de urgență, în Anexele

nr. I - IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional

asistent, treapta 1 de salarizare.

Or, prin Ordinul conducătorului

Autorității Naționale a Vămilor nr. 75/2005, reîncadrarea și salarizarea

reclamantului s-au realizat întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din

O.U.G. nr. 92/2004, actul administrativ fiind, deci, emis pe baza și în

executarea în concret a legii.

Față de cele arătate, cum Ordinul nr.

75 din 26 ianuarie 2005, emis de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor,

este legal, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar în fond,

va fi respinsă acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, împotriva

sentinței civile nr. 308 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, în

fond, respinge acțiunea reclamantului T.D., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2006.