ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 20 iunie 2005, reclamanta P.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat și obligarea acestuia, la emiterea unui nou ordin de salarizare al reclamantei, potrivit funcției publice și gradului profesional stabilite, conform Legii nr. 161/2003, respectiv de inspector principal și menținut prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și să fie obligată pârâta, la repunerea reclamantei, în situația anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operarea în statele de funții și de personal, în cartea de muncă, precum și la restituirea diferenței de salariu cuvenit, potrivit Legii nr. 161/2003 și cel acordat eronat în temeiul O.U.G.

nr. 92/2004. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că Autoritatea Națională a Vămilor avea obligația de a efectua „reîncadrarea” și de a stabili salarizarea funcționarilor publici până la 23 decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005, potrivit O.U.G. nr. 92/2004. De aceea, a susținut că actul administrativ retroactivează, fiind emis în data de 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate din 1 ianuarie 2005, iar avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu s-a acordat în termenul cerut prin art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, întrucât conducerea direcției de specialitate a transmis cu întârziere documentația necesară. Reclamanta a mai arătat că reîncadrarea funcționarilor publici presupune trecerea de la un sistem de funcții, la altul, unitar pentru toți funcționarii publici și s-a efectuat la data de 15 iulie 2003, în temeiul Legii nr. 161/2003.

Ca atare, reîncadrarea în temeiul art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 92/2004, în condițiile în care a fost reîncadrată în baza Legii nr. 161/2003, iar prin noua reîncadrare se operează avansări și retrogradări în contradicție cu Legea nr. 188/1999, este nelegală. A mai arătat că a fost nelegal retrogradată în gradul profesional de asistent, prin greșita interpretare a dispozițiilor art. 6 și art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1527 din 26 septembrie 2005, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reîncadrarea funcționarului public s-a făcut cu respectarea dispozițiilor imperative ale O.U.G.

nr. 92/2004, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv cu data de 1 ianuarie 2005. De altfel, ordinul atacat nu o vatămă pe reclamantă, aceasta beneficiind de o majorare a salariului, ca urmare a reîncadrării în funcția de inspector clasa I, grad profesional asistent 1. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a apreciat că pârâta nu poate fi sancționată pentru nerespectarea acestuia și nici Ordinul nr. 69/2005, emis în temeiul art. 6 - 8 din O.U.G. nr. 92/2004, nu poate fi sancționat cu anularea, întrucât demersurile făcute pentru obținerea avansului au fost realizate în termen, iar termenul prevăzut de art. 43 nu este un termen de decădere.

În ceea ce privește susținerea privind încălcarea principiului neretroactivității, este neîntemeiată, întrucât termenul de intrare în vigoare al ordonanței este imperativ și de la aceasta nu se poate deroga. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, P.V., criticând-o ca nelegală și netemeinică, astfel: Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra retroactivității Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, care a avut ca efect existența a două grade profesionale diferite în același interval de timp. Ordinul nr. 69/2005 este nelegal, întrucât încalcă prevederile art. 43 din O.U.G.

nr. 92/2004, potrivit cărora reîncadrarea trebuia efectuată în 30 de zile de la publicarea ordonanței, iar aceasta a fost publicată la data de 23 noiembrie 2004, condiții în care obținerea avizului de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici și reîncadrarea funcționarilor publici trebuiau efectuate până la data de 23 decembrie 2004. Reîncadrarea trebuia efectuată numai în cadrul instituțiilor/autorităților publice ce nu au efectuat această reîncadrare potrivit Legii nr. 161/2003. O.U.G. nr. 92/2004 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și față de faptul că potrivit Legii nr. 161/2003, funcționarii publici au fost reîncadrați în condițiile și cu respectarea criteriilor prevăzute pentru reîncadrare, în aplicarea O.U.G.

nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005, trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispozițiilor ordonanței, nu și o altă reîncadrare a funcționarilor publici, cum s-a făcut prin actul administrativ contestat, considerent pentru care actul este nelegal, întrucât prin acesta s-a dispus reîncadrarea într-o funcție inferioară celei avute la reîncadrarea efectuată în condițiile Legii nr. 161/2003. Recursul este nefondat. Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9) din O.U.G. nr. 92/2004 s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de execuție în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice. De asemenea, prin art. 7 alin. (1) - (9) din aceeași ordonanță de urgență s-a prevăzut salarizarea funcționarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004 și cu gradele profesionale și treptele de salarizare corespunzătoare funcțiilor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de conducere.

Prin Ordinul nr. 69/2005, emis de șeful Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus, începând cu 1 ianuarie 2005, reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale Oradea, în funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv. Astfel, reclamanta care, potrivit O.U.G. nr. 82/2004, era salarizată la 1 noiembrie 2004 pentru funcția publică de execuție de inspector de specialitate, categoria A, clasa a III-a, gradul 1, a fost reîncadrat, potrivit O.U.G. nr. 92/2004, în funcția publică de execuție de inspector, clasa I, gradul profesional „asistent”, treapta 1 de salarizare.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se reîncadrează în gradul profesional „asistent” și beneficiază de salariul de bază prevăzut în Anexele nr. I - IV, pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional „asistent”, treapta 1 de salarizare. Or, prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 69/2005, reîncadrarea și salarizarea reclamantului s-a realizat întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, actul administrativ fiind, deci, emis pe baza și în executarea în concret a legii. Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că Ordinul nr. 69/2005 este legal, el fiind emis în baza și pentru executarea prevederilor O.U.G.

nr. 92/2004. De altfel, Curtea Constituțională, soluționând mai multe excepții de neconstituționalitate care au vizat prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004 ( Deciziile nr. 289, nr. 305, nr. 339, nr. 394, ș.a., pronunțate de Curtea Constituțională, publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 586, nr. 629, nr. 738 și nr. 787/2005), a statuat că atât încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări, nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, cum s-a întâmplat în cazul O.U.G. nr. 92/1994. De asemenea, a mai precizat Curtea Constituțională, pe drept cuvânt și riguros științific, că ține de opțiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase și grade profesionale, a funcționarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.

În concluzie, recursul va fi respins, sentința atacată și ordinul atacat fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinței civile nr. 1527 din 26 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.