ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 20 iunie 2005, reclamanta P.V. a

chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea

Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat și obligarea

acestuia, la emiterea unui nou ordin de salarizare al reclamantei, potrivit

funcției publice și gradului profesional stabilite, conform Legii nr. 161/2003,

respectiv de inspector principal și menținut prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă și să fie obligată pârâta, la repunerea reclamantei,

în situația anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operarea în

statele de funții și de personal, în cartea de muncă, precum și la restituirea

diferenței de salariu cuvenit, potrivit Legii nr. 161/2003 și cel acordat

eronat în temeiul O.U.G. nr. 92/2004.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că Autoritatea Națională a Vămilor avea obligația de a efectua

„reîncadrarea” și de a stabili salarizarea funcționarilor publici până la 23

decembrie 2004 sau cel mai târziu 1 ianuarie 2005, potrivit O.U.G. nr. 92/2004.

De aceea, a susținut că actul administrativ retroactivează, fiind emis în data

de 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate din 1 ianuarie 2005, iar avizul Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici nu s-a acordat în termenul cerut prin art. 43

din O.U.G. nr. 92/2004, întrucât conducerea direcției de specialitate a

transmis cu întârziere documentația necesară.

Reclamanta a mai arătat că

reîncadrarea funcționarilor publici presupune trecerea de la un sistem de

funcții, la altul, unitar pentru toți funcționarii publici și s-a efectuat la

data de 15 iulie 2003, în temeiul Legii nr. 161/2003.

Ca atare, reîncadrarea în temeiul art.

6 și 7 din O.U.G. nr. 92/2004, în condițiile în care a fost reîncadrată în baza

Legii nr. 161/2003, iar prin noua reîncadrare se operează avansări și

retrogradări în contradicție cu Legea nr. 188/1999, este nelegală.

A mai arătat că a fost nelegal

retrogradată în gradul profesional de asistent, prin greșita interpretare a

dispozițiilor art. 6 și art. 45 lit. c) din O.U.G. nr. 92/2004.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1527 din

26 septembrie 2005, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reîncadrarea funcționarului public s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr. 92/2004, începând cu data

intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv cu data de 1 ianuarie 2005.

De altfel, ordinul atacat nu o

vatămă pe reclamantă, aceasta beneficiind de o majorare a salariului, ca urmare

a reîncadrării în funcția de inspector clasa I, grad profesional asistent 1.

În ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a apreciat că pârâta nu poate

fi sancționată pentru nerespectarea acestuia și nici Ordinul nr. 69/2005, emis

în temeiul art. 6 - 8 din O.U.G. nr. 92/2004, nu poate fi sancționat cu

anularea, întrucât demersurile făcute pentru obținerea avansului au fost

realizate în termen, iar termenul prevăzut de art. 43 nu este un termen de

decădere.

În ceea ce privește susținerea

privind încălcarea principiului neretroactivității, este neîntemeiată, întrucât

termenul de intrare în vigoare al ordonanței este imperativ și de la aceasta nu

se poate deroga.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, P.V., criticând-o ca nelegală și netemeinică, astfel:

Instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra retroactivității Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, care a avut ca

efect existența a două grade profesionale diferite în același interval de timp.

Ordinul nr. 69/2005 este nelegal,

întrucât încalcă prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 92/2004, potrivit cărora

reîncadrarea trebuia efectuată în 30 de zile de la publicarea ordonanței, iar

aceasta a fost publicată la data de 23 noiembrie 2004, condiții în care

obținerea avizului de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici și

reîncadrarea funcționarilor publici trebuiau efectuate până la data de 23

decembrie 2004.

Reîncadrarea trebuia efectuată numai

în cadrul instituțiilor/autorităților publice ce nu au efectuat această

reîncadrare potrivit Legii nr. 161/2003.

O.U.G. nr. 92/2004 reglementează

drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul

2005 și față de faptul că potrivit Legii nr. 161/2003, funcționarii publici au

fost reîncadrați în condițiile și cu respectarea criteriilor prevăzute pentru

reîncadrare, în aplicarea O.U.G. nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005,

trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispozițiilor ordonanței,

nu și o altă reîncadrare a funcționarilor publici, cum s-a făcut prin actul

administrativ contestat, considerent pentru care actul este nelegal, întrucât

prin acesta s-a dispus reîncadrarea într-o funcție inferioară celei avute la

reîncadrarea efectuată în condițiile Legii nr. 161/2003.

Recursul este nefondat.

Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost

reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea din anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe

categorii, clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea

depusă, importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Astfel, prin art. 6 alin. (1) - (9)

din O.U.G. nr. 92/2004 s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de

execuție în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu

salarizarea pe care o aveau, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 82/2004, privind

unele măsuri în domeniul funcției publice.

De asemenea, prin art. 7 alin. (1) -

(9) din aceeași ordonanță de urgență s-a prevăzut salarizarea funcționarilor

publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr.

82/2004 și cu gradele profesionale și treptele de salarizare corespunzătoare

funcțiilor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de conducere.

Prin Ordinul nr. 69/2005, emis de

șeful Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus, începând cu 1 ianuarie 2005,

reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Direcției Regionale Vamale

Oradea, în funcțiile publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile

de bază corespunzătoare, potrivit anexei care face parte din ordinul respectiv.

Astfel, reclamanta care, potrivit

O.U.G. nr. 82/2004, era salarizată la 1 noiembrie 2004 pentru funcția publică

de execuție de inspector de specialitate, categoria A, clasa a III-a, gradul 1, a fost reîncadrat, potrivit O.U.G. nr. 92/2004, în funcția publică de execuție de inspector, clasa

I, gradul profesional „asistent”, treapta 1 de salarizare.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (3)

din O.U.G. nr. 92/2004, funcționarii publici de execuție salarizați potrivit

O.U.G. nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1, se

reîncadrează în gradul profesional „asistent” și beneficiază de salariul de

bază prevăzut în Anexele nr. I - IV, pentru funcția publică de execuție

deținută, gradul profesional „asistent”, treapta 1 de salarizare.

Or, prin Ordinul Autorității Naționale

a Vămilor nr. 69/2005, reîncadrarea și salarizarea reclamantului s-a realizat

întocmai potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, actul

administrativ fiind, deci, emis pe baza și în executarea în concret a legii.

Astfel fiind, în mod judicios a

reținut instanța de fond că Ordinul nr. 69/2005 este legal, el fiind emis în

baza și pentru executarea prevederilor O.U.G. nr. 92/2004.

De altfel, Curtea Constituțională, soluționând mai

multe excepții de neconstituționalitate care au vizat prevederile art. 6 din

O.U.G. nr. 92/2004

(

Deciziile nr. 289, nr. 305, nr. 339, nr. 394, ș.a.,

pronunțate de Curtea Constituțională, publicate în Monitorul Oficial al

României, nr. 586, nr. 629, nr. 738 și nr. 787/2005), a statuat că atât

încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici în anumite categorii,

clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări, nu

reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor,

tot prin lege, cum s-a întâmplat în cazul O.U.G. nr. 92/1994.

De asemenea, a mai precizat Curtea

Constituțională, pe drept cuvânt și riguros științific, că ține de opțiunea

liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase și grade profesionale, a

funcționarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte o retrogradare.

În concluzie, recursul va fi

respins, sentința atacată și ordinul atacat fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.V.

împotriva sentinței civile nr. 1527 din 26 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.