ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2442/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 28 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, a sesizat, în condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secția de contencios administrativ și fiscal, a aceleiași Instanțe, în vederea examinării excepției de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 266 din 28 mai 2002 și a Notei comune din 26 septembrie 2001 a M.M.S.S.F., M.A.N., M.A.I. și S.R.I. În motivarea actului de sesizare, s-a reținut că cele două acte administrative au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii de către prima Instanță și reglementează situația pensiilor în plată și respectiv a statutului de pensionar într-un anumit sistem de pensii dobândit până la data de 1 aprilie 2001. Totodată, s-a reținut interesul petentului Ș.I.

în declanșarea controlului de legalitate al celor două acte administrative, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 811 din 22 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamantul Ș.I., constatând nelegalitatea pct. 13.3 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 266 din 28 mai 2002 și a pct. I.2 alin. (3) din Nota comună din 26 septembrie 2001 a M.M.S.S.F., M.A.N., S.R.I. și M.A.I. A obligat, totodată, pârâții să achite reclamantului suma de 654,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că reclamantul Ș.I. a chemat în judecată M.A.I., solicitând să i se acorde pensie militară de invaliditate începând cu 01 ianuarie 2001 și recalcularea punctajului în funcție de grad, conform Legii nr. 164/2001.

Sesizat în fond, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamantului prin sentința civilă nr. 2482 din 2 decembrie 2004, apreciindu-se că bolile care au condus la acordarea gradului II de invaliditate au apărut ulterior perioadei în care reclamantul a lucrat în cadrul poliției și cum acesta era deja înscris în sistemul public de pensii nu mai putea opta între acest sistem și cel prevăzut de Legea nr. 164/2001. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj a declarat recurs reclamantul Ș.I., iar pentru termenul de la 30 martie 2005 a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 266/2002, precum și a Notei comune din 26 septembrie 2001 a M.M.S.S.F., M.A.N., M.A.I.

și S.R.I. În motivarea excepției de nelegalitate invocată, reclamantul a susținut că cele două acte nu au fost niciodată publicate și sunt contrare dispozițiilor Legii nr. 164/2001. Cele două texte vizate prin excepția de nelegalitate invocată au următorul conținut: Punctul 13.3 din Ordinul nr. 266 din 28 mai 2002: - „13.3 - Principiul privind opțiunea pentru o singură pensie, respectiv obținerea unei pensii dintr-un singur sistem, nu se mai aplică după data de 01 aprilie 2001”. Punctul I.2 alin. (3) din Nota comună nr. 194 din 26 septembrie 2001: - „I.2(3) - Drepturile cuvenite sau aflate în plată până la data de 01 aprilie 2001 se plătesc în continuare de către sistemul de pensii unde se aflau în plată, sau după caz, de către sistemul de pensii la care s-a depus cererea de pensionare anterior datei de 01 aprilie 2001, și care nu au fost soluționate până în prezent”.

Ambele acte administrative din cuprinsul cărora fac parte textele menționate au fost emise în vederea punerii în aplicare a unor dispoziții cuprinse în Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 19/2000. Curtea de Apel Cluj a apreciat, însă, că prin modalitatea de reglementare a celor două acte administrative se restricționează posibilitatea ca solicitantul să beneficieze în concret de dreptul prevăzut în actul normativ superior cu caracter de lege, ajungându-se în fapt la violarea textelor de lege menționate prin crearea unor condiționări pe care acestea nu le-au prevăzut. Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs M.A.I., M.A.N. și S.R.I. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1052 din 28 martie 2006, a admis recursurile declarate de M.A.I.

și de S.R.I., modificând sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate invocată de Ș.I. Prin aceeași decizie, a fost respins recursul declarat de M.A.N., ca tardiv. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost atacată cu contestație în anulare de către Ș.I., care a fost admisă prin Decizia nr. 1493 din 9 martie 2007 a aceleiași Instanțe, dispunându-se anularea hotărârii atacate. Pentru a pronunța o asemenea soluție, Instanța supremă a reținut că recursul soluționat prin Decizia nr. 1052 din 28 martie 2006, a fost judecat cu lipsă de procedură cu intimatul Ș.I. în raport cu declararea ca fiind neconstituționale a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006 a Curții Constituționale.

La data de 13 octombrie 2006, în timpul judecării contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a aprobat cererea formulată de reclamantul Ș.I. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 57 din 16 ianuarie 2007, a respins excepția de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă.

Rejudecând recursurile după admiterea contestației în anulare, Înalta Curte le va admite, modificând sentința atacată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate a celor două texte vizate, din următoarele considerente: Restricționările la care s-a referit Instanța de Fond atunci când a admis excepția de nelegalitate nu au caracter real, aplicându-se numai după data de 01 aprilie 2001, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și a Legii nr. 164/2001, persoanelor pensionate după această dată. Atât Ordinul Ministrului de Interne nr. 266/2002, cât și Nota comună a M.M.S.S.F., M.A.N., S.R.I. și M.A.I., urmăresc realizarea unui mod unitar de aplicare a unor prevederi din cele două legi menționate.

La stabilirea pensiilor de invaliditate, după data de 10 aprilie 2001, data intrării oficiale în vigoare a prevederilor celor două legi, după declararea ca fiind neconstituționale a prevederilor art. 87 din Legea nr. 164/2001 prin Decizia nr. 7/2002 din 15 ianuarie 2002 a Curții Constituționale, s-a luat în calcul întreaga vechime în muncă realizată în cele două sectoare. Totodată, cele două acte administrative la care se face referire în excepția de nelegalitate reafirmă recunoașterea stagiilor de cotizare între cele două sisteme de pensii. În acest fel, dreptul de opțiune al persoanelor care s-au pensionat după data de 10 aprilie 2001 nu justifică admiterea excepției de nelegalitate invocată.

Prin urmare, se va proceda la admiterea recursurilor declarate și se va dispune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată de reclamantul Ș.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.A.I., S.R.I. și M.A.N. împotriva sentinței civile nr. 811 din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a pct. 13.3 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 266/2002 și pct. I.2 alin. (3) din Nota comună a M.M.S.S.F., M.A.N., M.A.I. și S.R.I., invocată de reclamantul Ș.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2007.