ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 891/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.I. a chemat în

judecată pârâții M.A.I., M.M.S.S.F., M.A.N. și S.R.I., solicitând instanței ca

în contradictoriu cu aceștia să dispună suspendarea următoarelor texte din

actele normative, pe care le consideră nelegale: pct. 13.3 din ordinul M.A.I.

nr. 266 din 28 mai 2002 și pct. 1.2 alin. (3) din Nota comună a M.M.S.S.F.,

C.N.P.D.A.S. nr. 1984 din 26 septembrie 2001, M.A.N. nr. DR 3042 din 3 octombrie 2001, M.I. nr. 172738 din 20 septembrie 2001 și S.R.I. nr. 108838 din 24 septembrie

2001 potrivit căruia drepturile cuvenite sau aflate în plată până la 1 aprilie

2001 se plătesc în continuare de sistemul de pensii unde se aflau în plată, sau

după caz, de către sistemul la care s-a depus cererea de pensionare, anterior

datei de 1 aprilie 2001 și care nu au fost soluționate.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a formulat recurs grațios împotriva acestor acte, că în

cauză este vorba de un caz bine justificat și că prin suspendarea celor două

texte urmărește prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, referitor la cazul

bine justificat reclamantul a arătat că actele atacate vizează o dublă aparență

de ilegalitate din perspectiva nepublicării lor, iar în ceea ce privește

condiția prevenirii unei pagube iminente, relevă că în ceea ce-l privește

există iminența producerii unui prejudiciu viitor în sensul că diferența dintre

o pensie militară și una de stat este semnificativă.

Curtea de apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 279

din 22 iunie 2006 a admis cererea de suspendare formulată de reclamant,

dispunând suspendarea executării dispoziției cuprinse la pct. 133 din Normele

metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 164/2000 privind pensiile

militare de stat prevăzute în Anexa la Ordinul de aprobare nr. 266 din 28 mai 2002 emis de M.I., până la soluționarea cauzei de către instanța de fond.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că ordinul în cauză are regimul juridic al unui

act administrativ unilateral cu caracter normativ cu tot cortegiul de

consecințe, inclusiv al acesteia privind obligativitatea publicării.

Referitor la condiția ca

măsura suspendării să fie necesară a fi luată pentru prevenirea unei pagube

iminente, curtea a reținut că prin executarea dispozițiilor contestate

reclamantul ar preveni un prejudiciu material viitor și permisibil.

În consecință, Curtea a

reținut că cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt

îndeplinite astfel că a dispus suspendarea executării dispozițiilor cuprinse în

cele două texte precizate până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică au declarat recursul M.A.I., M.M.S.S.F.,

M.A.N. și S.R.I.

Recurentul M.A.I. a susținut

în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că plângerea prealabilă

este legal formulată, întrucât din înscrisurile depuse rezultă că intimatul a

luat cunoștință de actele normative invocate la data de 17 mai 2004, iar

recursul grațios a fost depus la data de 8 mai 2006.

Referitor la obligativitatea

publicării actelor administrative unilaterale cu caracter normativ, s-a

susținut că aceste acte nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul

Oficiul al României (art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001).

Recurentul M.M.S.S.F. a

susținut în esență, că dispozițiile cuprinse la punctul 13.3 din Ordinul M.A.I.

nr. 266/2002, cu modificările și completările ulterioare și punctul 1.2. alin.

(3) din nota comună nu sunt contrare prevederilor legale invocate. Aceste acte

normative susține recurentul, stabilesc în esență, că pensionarii aflați în

plată în aprilie 2001 în sistemul public sau militar nu mai au posibilitatea

admisă de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și

Legii nr. 164/2001 de a opta pentru schimbarea pensiei în alt sistem decât cel

în care se află în plată.

M.A.N. în recursul declarat,

a susținut că reclamantul-intimat nu justifică nici un interes în suspendarea

aplicării de către M.Ap.N. a pct. 1.2. alin. (3) al notei comune, întrucât nu

este pensionar fost salariat al M.Ap.N. ci al M.A.I. și nu o decizie a M.Ap.N.

a fost atacată pe fondul dreptului de asigurări sociale. În acest sens, susține

recurentul, instanța trebuia să se pronunțe doar asupra suspendării aplicării de

către M.A.I. a pct. 1.2. alin. (3) al Notei comune.

A mai susținut și că Nota

comună în litigiu nu are caracterul unui act administrativ așa cum susține

reclamantul astfel că plângerea prealabilă este inadmisibilă precum și faptul

că reclamantul nu justifică paguba iminentă care s-ar produce până la

soluționarea irevocabilă a demersului vizând anularea pct. 1.2. alin. (3) al

Notei comune.

Cât privește recursul

declarat de S.R.I., urmează să se constate că acesta este nul deoarece motivele

de recurs s-au depus la 19 decembrie 2006, deși hotărârea atacată a fost

comunicată la data de 21 iulie 2006, iar declarația de recurs s-a înregistrat

la 4 septembrie 2006.

Potrivit dispozițiilor art.

306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al aceluiași

articol.

Cum în speță, nu există

motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, în temeiul art.

306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se constata nulitatea acestuia.

Referitor la recursurile

declarate de M.A.I., M.M.S.S.F. și M.A.N., urmează să se constate că sunt

nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de

fond.

Actul administrativ,

potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 este „actul unilateral cu

caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea

executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau

stingând raporturi juridice”.

În cauză, reclamantul a

solicitat suspendarea executării unor texte cuprinse în două acte

administrative până la soluționarea fondului de către prima instanță, invocând

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Ordinul M.I. nr. 266 din 28

mai 2002 a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, având regimul juridic al unui act

administrativ unilateral cu caracter normativ.

Referitor la Nota Comună emisă de M.M.S.S.F., M.A.N., S.R.I. și M.A.I., urmează să se constate că prin

scopul și finalitatea acesteia are regimul juridic al unui act administrativ

unilateral cu caracter normativ, fiind supus obligației publicării.

Măsura suspendării actului

administrativ este o măsură excepțională care se ia în condițiile existenței

unui caz bine justificat și pentru preîntâmpinarea producerii unui prejudiciu.

În speță, cele două texte ce

se cer a fi suspendate au fost deja aplicate reclamantului, însă analiza se

circumscrie și efectului pe care l-ar avea acestea în fața instanței civile,

aplicarea acestor texte echivalând cu paguba ce ar rezulta ca diferență între

pensia militară și cea de stat.

Cât privește faptul că

cererea de suspendare ar fi inadmisibilă în raport de decizia nr. 1057/2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, urmează să se constate că așa cum corect a

reținut instanța de fond, acest punct de vedere nu poate fi împărtășit,

întrucât prin această decizie Înalta Curte a modificat hotărârea Curții de apel

prin care s-au constatat a fi nelegale cele două texte de lege contestate,

neavând loc o analiză de fond și nepronunțându-se în substanță cu privire la

cele două texte de lege, ci reținând că o cenzură cu privire la legalitatea

celor două texte este posibilă atât pe calea unei acțiuni directe, cât și a

uneia incidentale.

Față de cele ce preced,

recursurile declarate de M.A.I., S.R.I. și M.A.N., urmează a fi respinge ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul S.R.I. împotriva sentinței civile nr. 279 din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de M.A.I., M.M.S.S.F. și de M.A.N. împotriva aceleiași

sentințe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.