ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1057/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2680 din 4

august 2005, reclamantul D.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13860/540 din 8

noiembrie 2004 și pe fond, admiterea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000

și recunoașterea calității de persoană persecutată din motive etnice.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1668 din

13 octombrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.T., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A anulat hotărârea nr. 13860/540 din

8 noiembrie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită în favoarea

reclamantului, o hotărâre în care să se constate că perioada solicitată, 24

decembrie 1943 - 6 martie 1945, se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamantul s-a născut în timpul strămutării din motive etnice a părinților săi,

din Bulgaria, comuna Arabagi, județul Durostor, în România, comuna Nicolae

Bălcescu, județul Tulcea, urmare a Tratatului dintre România și Bulgaria,

semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, reclamantul dobândind la data

nașterii, același statut, ca și părinții săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul, fiind născut în

comuna Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, nu poate să facă dovada strămutării

sale dintr-o localitate, în alta și că nu a suferit privațiuni din cauza

statutului de refugiat pe care l-au avut părinții săi.

Examinând sentința atacată, în

raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul D.T.

s-a născut la data de 24 decembrie 1943, în comuna Nicolae Bălcescu, județul

Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, urmare

Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație

lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici

consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a fortiori

trebuie să

beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în

perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct, toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În consecință, soluția instanței de

fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1668 din 13

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.